Imi scrie Toamna…

Imi scrie Toamna, grăbit, în fereastră
Cu tocul ei din ramură de tei
În stilu-i cam arhaic, de sihastră
C-ar vrea să vină, mâine, pe la trei…

Spun Toamnei că îi bănuiam sosirea
Deci, sigur, dacă vrea, poate veni
Dar încă-i descifrez verii menirea
Şi nu sunt gata să o pot primi

Am smuls, icnind, din viaţa mea urâtul
Iar rănile nu mi s-au vindecat
Zidind mai hotărât nehotărâtul
Rictusul în zâmbet mi-am schimbat

Iar rochia mea, cu amintiri brodată
Ce-o pregătisem pentru revedere
Stă tristă-n galantar, nu-i periată
Pe faldurile ample sau revere

Şi nici cărarea nu i-am măturat
Nu i-am compus un imn sau o baladă
Splendoarea verii nu s-a terminat
Din jar şi dor fac încă, azi, plămadă

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în lirice și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s