Imi scrie Toamna, grăbit, în fereastră
Cu tocul ei din ramură de tei
În stilu-i cam arhaic, de sihastră
C-ar vrea să vină, mâine, pe la trei…
Spun Toamnei că îi bănuiam sosirea
Deci, sigur, dacă vrea, poate veni
Dar încă-i descifrez verii menirea
Şi nu sunt gata să o pot primi
Am smuls, icnind, din viaţa mea urâtul
Iar rănile nu mi s-au vindecat
Zidind mai hotărât nehotărâtul
Rictusul în zâmbet mi-am schimbat
Iar rochia mea, cu amintiri brodată
Ce-o pregătisem pentru revedere
Stă tristă-n galantar, nu-i periată
Pe faldurile ample sau revere
Şi nici cărarea nu i-am măturat
Nu i-am compus un imn sau o baladă
Splendoarea verii nu s-a terminat
Din jar şi dor fac încă, azi, plămadă
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 