spleen

 

lehamitea
când n-are gust de aguridă
e doar o amânare
o vâlvătaie topită-n muc
de lumânare
o literă stingheră care bate
cu degetul curbat
în cerberul turbat al porții
spre cuvânt

lehamitea
e doar un jurământ
de castitate
e un vădit nedovedit
pe jumătate
e dreptul meu de a țipa șoptit
când nevenitul iată
a sosit
dar ziua se tot ține încă
scai
de noapte

lehamitea
e dorul mierii din
frunzele de ceai
teama de-a nu avea, cumva, ce n-ai
rugina pură de pe caratele
din alambic
drumul secret al totului
întreg
către nimic

Reclame

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la spleen

  1. Adina zice:

    n-am crezut să-mi placă (atât de mult) lehamitea, vreodată.

    Apreciat de 2 persoane

  2. noradamian zice:

    nu cred că există o lehamite mai inspirat-poetică decât a ta!

    Apreciat de 1 persoană

  3. O pilulă inspirată pentru combaterea lehamitei, atât de des întâlnită!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mihaela S zice:

    Mi-ai dat o definiție care-mi place: „e dreptul meu de a țipa șoptit /când nevenitul iată /
    a sosit”. Nu-i mai corect „neavenit”?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s