Arhive lunare: mai 2015

gară pentru melci

irișii curg din anostul amiezii topite-n amurg în căușul orelor goale   divagând azimuturi călcâie de melc desenează în troscot zigzaguri lăptoase, domoale până departe în susul grădinii pierzându-se sub frunza de brustur    parcă se-aude un șuier prelung dinspre … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Gâlceava titanilor*

”Nu e nimic de capul tău!” i-am strigat soarelui când, copil fiind, îi stivuisem din gene zăbreaua de sulițe și-l privisem în ochi, vitejește (nu mai țin minte dacă avea doar unul sau doi). ”Fără raze, ești un gălbenuș fierbinte, … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Rugăciune de seară

Doamne, dă lanuri bogate, Cu bob mășcat cât agata Să-și coacă italianul Focaccia și ciabatta. Dă, Doamne, fluvii de lapte Cât o oaste să înneci Și din ele să se facă Brânză feta pentru greci. Da’ eu zic să pui … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 13 comentarii

parada

am prins un loc în față la paradă tălpile reci încet se tot afundă în glodul lunecos ca o reptilă profit de șansă n-am ochi și nu am milă pentru cel care în ultima secundă cu pas rotund de melc … Continuă lectura

Publicat în lirice | Etichetat , , , | 9 comentarii

Unuia care mă întreabă dacă „mi-au murit lăudătorii”

Murit-au toți, străine! Și i-am hrănit, smintit, Cu hidromel și miez de nucă Ba, datu-le-am din când în când nectar Și-un chil de must. Ce efemeră-i lumea Iar osanaua ei – Cât de postișă și caducă! Cum? Te prinzi în … Continuă lectura

Publicat în cioburi de gând | 8 comentarii

Rătăcire

Timpul se rostogoli pe nisipul rece al clepsidrei: – Sunt pierdut! suspină. Iar am trecut în viitor! Anna

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Picatura de Poezie si Folk !

Inițial publicat pe Hai-Hui prin Sufletul Folkului:
Alexandru Vlahuta Tu esti poet Eu vreau cantari de veselie. Ca tu esti trist, ce-mi pasa mie? Nici vreu sa stiu de ce te doare, De grijile ce te framanta, De inima…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Vorbiți, vă rog!

Vorbiți, vă rog! Nu drămuiți cuvintele lăsați-le libere să facă ce vor vorbiți, vorbiți la noi se vorbește dați-le drumul să zburde chiar aici, pe covor Ce drăgălașe sunt cuvintele dumneavoastră! Le aveți demult? Aaa… ce mari suntem noi! Cum?! … Continuă lectura

Publicat în cioburi de gând | Etichetat , | 2 comentarii