Arhive lunare: Mai 2015

Gară pentru melci

Nimic nu prevestea povestea – vreun breaking news, vreo clarvăzătoare sau măcar globul de cristal desenat cu iriși plictisiți, rezemați de anostul unei treceri spre amiază Aceeași dâră lăptoasă din troscot lăsată de melcul grăbit, menită să-nșele azimutul lunetistului melcofag, … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Gâlceava titanilor*

”Nu e nimic de capul tău!” i-am strigat soarelui când, copil fiind, îi stivuisem din gene zăbreaua de sulițe și-l privisem în ochi, vitejește (nu mai țin minte dacă avea doar unul sau doi). ”Fără raze, ești un gălbenuș fierbinte, … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Rugăciune de seară

Dă, Doamne, roade bogate Holde noi cu spic mășcat Să fie pâine pe masă La sărac și la bogat Dă, Doamne, fluvii de lapte Cât o oaste să înneci Și din ele să se facă Brânză feta pentru greci Da’ … Continuă lectura

Publicat în Fără categorie | 13 comentarii

parada

am prins un loc în față la paradă tălpile reci încet se tot afundă în glodul lunecos ca o reptilă profit de șansă n-am ochi și nu am milă pentru cel care în ultima secundă cu pas rotund de melc … Continuă lectura

Publicat în lirice | Etichetat , , , | 9 comentarii

Unuia care mă întreabă dacă „mi-au murit lăudătorii”

Murit-au toți, străine! Și i-am hrănit, smintit, Cu hidromel și miez de nucă Ba, datu-le-am din când în când nectar Și-un chil de must. Ce efemeră-i lumea Iar osanaua ei – Cât de postișă și caducă! Cum? Te prinzi în … Continuă lectura

Publicat în cioburi de gând | 8 comentarii

Rătăcire

Timpul se rostogoli pe nisipul rece al clepsidrei: – Sunt pierdut! suspină. Iar am trecut în viitor! Anna

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Picatura de Poezie si Folk !

Inițial publicat pe Hai-Hui prin Sufletul Folkului:
Alexandru Vlahuta Tu esti poet Eu vreau cantari de veselie. Ca tu esti trist, ce-mi pasa mie? Nici vreu sa stiu de ce te doare, De grijile ce te framanta, De inima…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Vorbiți, vă rog!

Vorbiți, vă rog! Nu drămuiți cuvintele lăsați-le libere să facă ce vor vorbiți, vorbiți la noi se vorbește dați-le drumul să zburde chiar aici, pe covor Ce drăgălașe sunt cuvintele dumneavoastră! Le aveți demult? Aaa… ce mari suntem noi! Cum?! … Continuă lectura

Publicat în cioburi de gând | Etichetat , | 2 comentarii