anacronietzsche ~ fara semne ~
Se gudură zefiru’ a primăvară
Și-n versuri gri, se laudă poeții
Cu primul ghiocel ce-o să răsară,
Că au convins, cu lira lor, nămeții.
Câmpia încă moțăie pe-o rână
Păzită de balaurii de ceață,
Tresare-n somn o salcie bătrână,
Ca sluga hoață prinsă la dulceață.
Viclean strateg, fioru’ așteaptă
Ispite spre o nouă cruciadă;
Iscoadele îi tălmăcesc, în șoaptă,
C-au surghiunit crăiasa de zăpadă.
Abțiguit cu-o dușcă de lumină
Se-nfoaie violet, un toporaș:
– Atâta zarvă! Dac-o veni, să vină,
Că mâine-am zi de shopping, în oraș.
Anna
Pingback: Game over, new poetry – CRONICA [R]
Mulțumiri pentru reblogged. Onorată! 🙂
ApreciazăApreciază
O dulceaţă de poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță! Cred că a scris-o într-o zi cu soare promițător, azi aș drege-o puțin cu ou și cu oțet. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane