Arhive lunare: februarie 2016

Se gudură zefiru’ a primăvară Și-n versuri gri, se laudă poeții Cu primul ghiocel ce-o să răsară, Că au topit, cu lira lor, nămeții. Câmpia încă moțăie pe-o rână Păzită de balaurii de ceață, Tresare-n somn o salcie bătrână, Ca … Continuă lectura →

Du-te inimă, haihui Nici pe creste, nici pe grui Nici pe șes, nici pe zănoagă Nici pe uliță, pribeagă Nici pe albie secată, Unde-ți oglindeai odată Rotunjimea de fecioară Ce, mirată, întâia oară Își potrivea în oglindă Iia, cât să … Continuă lectura →

Știi tu cât de iubesc? Râgâi motanul, scuipând o frunză de coada șoricelului. Șoricioaica spălă cu grijă ceașca de ceai și oftă, lăsându-l în plata Domnului. Anna

Pictorul orb își instalase șevaletul în mijlocul pieței; iubea forfota oamenilor avea harul să-i picteze în mișcare, după murmurul pașilor. Nimeni nu se oprea să privească atent. Din când în când, vreunuia, din mers, i se năzărea că portretul îi … Continuă lectura →

Generic pe melodia Și-altădată, și-altădată, o s-o facem și mai lată. În prim-plan tocșouaica*, cu mâna stângă-n buzunar, cea dreaptă deznodându-se rapid, în urma unui mesaj digital prietenos adresat regizorului de platou. Își privește cu un aer încruntat vârfurile pantofilor, … Continuă lectura →

  Vămile iubirilor trecute le-am convertit încrucișându-le-n răspântii în fluvii fremătânde de aortă – Așteaptă restul! îmi susură-o cumătră căreia i-am botezat, iubind, prima iubire Rânjind, îmi pune-n palmă moneda de aramă Cândva, plătită clandestin în auitării vamă Anna

Privea flegmatic păduchele-de-lemn Din jilțul scociorât în trista-i gazdă: – Te vrei pădure, vreascule nedemn? Holdă să fii, topești paiul în brazdă Până răsare cicoarea-n dimineți Spicate-n despletitele fuioare Din claca florilor, ce sub nămeți Torc harnic, doar din păreri, … Continuă lectura →