Arhive lunare: octombrie 2014

haihui prin Bucureşti

Publicat pe 31/10/2014 de anna c. ronescu

blocuri gri, mansarde reci străzi meschine, bulevarde eternul şantier, poteci claxoane, lozinci, placarde Oameni terni, blazaţi, grăbiţi TIR-uri şi Dacii bătrâne Căruţe, şoferi smintiţi VIP-uri, baruri, limuzine Gropi, gunoi, zgârie-nori Parcuri triste şi reclame Aleşi şi alegători Burtoşi şi lihniţi … Continuă lectura →

Publicat în lirice | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Visul unui reporter (pamflet)

Publicat pe 30/10/2014 de anna c. ronescu

Interviu cu un vampir clasic în viață  Mă aflu în fața Academiei de Înalte Studii pentru Arte și Meserii ”Să țesem frumos – cu arnici – bârfe și știri cu sclipici – toate pentru ora cinci”.  Am făcut de două … Continuă lectura →

Publicat în pamflete | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nu-mi fie de deochi! (parodie după „Descântec de ploaie” de Ana Blandiana)

Publicat pe 28/10/2014 de anna c. ronescu

Nu-mi plac botoșeii-mblăniți și vestuțele tricotate, cu dungi De când m-a părăsit Arpagic, urăsc și mustățile lungi (Sunt cea mai frumoasă femeie!) Iubesc cu patimă dansul în ploaie, cu o roză-ntre dinți Amintiri de-astă vară, când eram prințesă-ntre prinți (Ați … Continuă lectura →

Publicat în parodii | Etichetat , , , , , , , , | 2 comentarii

Gargara românească sau uciderea cuvintelor

Publicat pe 26/10/2014 de anna c. ronescu

Opriți gargara! – zic scuturându-mă de frânturi de cuvinte mestecate îndelung și scuipate profesional, între ochi Opriți gargara! –  zic până nu vă mor silabele în cerul-gurii, contaminâd cu  damful de starv întreg Cuvântul Opriți gargara –  zic mi-e dor … Continuă lectura →

Publicat în pamflete | Etichetat , , | 5 comentarii

Ciocârlia și puiul de cuc (fabulă)

Publicat pe 23/10/2014 de anna c. ronescu

Într-un cuib, o ciocârlie Înşelată de un cuc Privea lung, peste câmpie Zborul unui pui năuc Iată – zise – el e rodul Greşelii de astă-vară În curând va lovi podul. Nu îl pot lăsa să moară! Tâşni în văzduh … Continuă lectura →

Publicat în fabule | Etichetat , , , , | 9 comentarii

Psalm păgân

Publicat pe 22/10/2014 de anna c. ronescu

Când lumea mea zdrobită cade În aşchii ce-aburesc privirea Când răscolesc febril trecutul Dorind sa-mi regăsesc menirea Când, plângând, mângâi vreo poză Descatuşând, iar, amintirea Când ”mâine” nu poate fi ”ieri” Cum nici rutina nu-i iubirea Când somnul se sparge-n … Continuă lectura →

Publicat în lirice | Etichetat , , , | 5 comentarii

Fără semne

Publicat pe 17/10/2014 de anna c. ronescu

Te-am desenat în fiecare noapte Și te-am ghicit în fiecare vis După parfumul tău de mere coapte Ce tandru-mi mângâia ochiul închis Te-am alintat cu mii și mii de nume Plângând de drag în poala ta de ceață Vorbindu-ți despre … Continuă lectura →

Publicat în lirice | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ura și la gară!

Publicat pe 10/10/2014 de anna c. ronescu

Poetului Mircea Dinescu Chelnerii dorm, toții sfinții* zac sub masă, Eu bat, blazat, în piuă, politica-mujdei, Moartea citi ziarul și o zbughi la coasă, Iar Pleșu mă așteaptă, de-o oră, la Bordei. I-am copt, că-i pofticios, o tavă de eclere; … Continuă lectura →

Publicat în parodii | Etichetat , , , , , , | 10 comentarii

Nedumerire

Publicat pe 06/10/2014 de anna c. ronescu

Tresar! Un susur (un vuiet?) de apă albastră liniștea-mi spintecă Zâmbesc! O ultimă lacrimă (uimită?) sub pleoapă-mi alunecă Întreb! Mi-e dor de un răspuns (parabolă?) să mă scoată din haos Gândesc! Cum să tivesc (înțelepciunea?) cu tinerețea, adaos Ascult! O … Continuă lectura →

Publicat în lirice | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Infamia împărţirii la doi – parodie după „Spune-mi ceva” de Adrian Păunescu

Publicat pe 03/10/2014 de anna c. ronescu

Te sun şi nu-mi răspunzi Oare, ceva mi-ascunzi? Dacă mă mai iubeşti Să vii la Tâncăbeşti Că mâine am cenaclu’… M-a vizitat spre seară avocatul Şi, cică, mântuirea pentru noi E despărţirea, c-am avea păcatul De a nu şti împărţirea … Continuă lectura →

Publicat în parodii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nebuna

Publicat pe 01/10/2014 de anna c. ronescu

O chema Ioana dar puţini îşi mai aminteau acest amănunt. Toţi, chiar şi copiii, sau mai ales ei, o strigau „Nebuna”. Primul lucru care-ţi atrăgea privirea întâlnind-o era felul caraghios în care era încălţată. Din pantofii butucănoşi şi scâlciaţi ce … Continuă lectura →

Publicat în proză | Etichetat , , , | 2 comentarii