Arhive lunare: octombrie 2016

Într-o lume perfectă, oamenii par umerașe perfecte pentru tristeți perfecte. Câteodată, răzvrătindu-se, vreun umeraș își aruncă povara la podea, bucurându-se înghesuit. – Ce dezordine! Se oripilează Opinia Publică, așezând grijulie pelerina pe umerii nerușinați ai rebelului.

Când inutil ți-e frate și soră ți-e totuna izbești ziua de noapte și bei, cu noduri, luna Zaharisit, brumarul înfofolit în ceață, își bâlbâie ferparul cu-aplomb de slugă hoață ….. O togă-n vânt condamnă frunzișul răscolit Mi-e-a timp pierdut mi-e  toamnă … Continuă lectura →

fantome de hârtie arau câmpul, pe dos. oi – negre altădată… vopsite caraghios. chiar behăitul neaoș sună, cumva, altfel… lupul – parcă-i  delete – doar  umbra e de el măgari – țanțoşi pândari – ce în copite scurmă tot bitul încă reavăn … Continuă lectura →

ai adormit zănatic gând o clipă… nici nu mai ştiu cine pe cine legăna țipăt de fum blestem legat uitărea… nici nu mai ştiu cine pe cine amăgea ne urmăream de după vis tăcerea… nici nu mai ştiu cine pe … Continuă lectura →

Un munte, un dinte și zbenghiul din frunte Plecară spre seară la o verișoară Primară sprințară cu fermă la țară Să se-nfrupte cu linte și doruri mărunte Mai luară din gară o floare și-o scară Richter fără fler cu fuscei … Continuă lectura →

  Colindă toamna în calești regale Pe la supuși, tainul să-l adune, Prinos de ode ori de vorbe goale Strânse velin și candid, în albume. Tresare verde o lacrimă corai, Calp giuvaer pe dimineața oarbă; Îngână veșted, funebru, fără grai, … Continuă lectura →

  colinda-m-ar verbe verzi printre mierle prin livezi prozodi-mi-ar versul bleg noime seci cu miez întreg prozidi-m-ar dimineți din zori galeși mălăieți șotroni-mi-ar gândul viu devremele lui târziu desmierda-m-ar fluier dulce în vechi doine să mă culce adia-mi-ar fruntea caldă … Continuă lectura →

Parodie (!) inspirată de textul* melodiei postate ieri Se-ntind alene potecile-n grădină Zâmbind luminii cu zbor curat, de fluturi În colț, mai pâlpâie a galben o sulfină Zbicindu-și alintat roua din ciucuri E-atât senin că cerul nu-l cuprinde… Se varsă-n … Continuă lectura →

Nea Mărine, nea Mărine! Să-ți fie, neică, de bine… De când mi-ai zâmbit, odată, Îmi făcuși inima zloată… Sunt munteancă. Nu-mi stă bine?! Eu, de te-aș iubi pe tine… – va urma… 🙂 –  

La urma-urmei, filosofia e doar o clacă de vorbă. O strigătură-n hora secundei reciclate. În trânta cu adevărul, important e să șochezi – și, poate,  să trișezi – dozând spițerește cucuta. –  Ia, ia cu must – spuse Maestrul unui … Continuă lectura →

Urăsc toamna, deși, an de an, ca într-un ritual de autoflagelare, îi pândesc sosirea și aprind, în cinstea ei, felinarele gutuilor în pârg. Mi se pare că știu atât de multe despre această zdrențăroasă cochetă, încât nimic nu m-ar mai … Continuă lectura →