Arhive pe autori: anna c. ronescu

Mi-a venit inima la loc, iar toamna și-a venit în fire. După ce m-au scos din pepeni și m-au băgat în sperieți, meteorologii și-au pus cenușă-n cap, dar au ieșit basma curată. Colac peste pupăză, noiembrie se va termina în … Continuă lectura →

cânticel (aproape) comic  Pe drumul cu hârtoape ce duce la Sibiu, Trecea, cu capsa pusă, gândacul cenușiu: „Ce lată-mi pare calea, de-aș traversa pe-o zebră… Elitrele mi-s varză, și parcă am și febră”. Plecat de ieri, sărmanul, desculț, fără cojoc, … Continuă lectura →

An bătrân, de unde vii? Genuni, vuiete, stihii. An bătrân, ți-i haina grea? Gurluit de turturea. An bătrân, averi ai strâns? Cerul potopit de plâns. An bătrân, ai fost iubit? Rece-i codru desfrunzit. An bătrân, unde te-ai scurs? Clepsidra face … Continuă lectura →

Nichipercea vru, odată, să uimească lumea toată; avea faimă, ștaif, avere, nu-n off-shore-uri, la vedere (dacă pot să zic așa deși, cine le privea?), beciuri ‒ mii, smolite toate și coarne cu nestemate moștenite din străbuni; mari provizii de cărbuni … Continuă lectura →

Inițial publicat pe anacronietzsche ~ fara semne ~:
Se gudură zefiru’ a primăvară Și-n versuri gri, se laudă poeții Cu primul ghiocel ce-o să răsară, Că au convins, cu lira lor, nămeții. Câmpia încă moțăie pe-o rână Păzită de balaurii de…

Poetul meu ineluctabil Cu viers gongoric, anemocord, Limpid, mundan, comprehensibil, Cu magna opera în word Și solilocvii lungi pe blog, M-ai cucerit! Oare să-nsemne Că ești cu roșu-n menolog Drept Cuviosul Calofil? Ce spirit viu, epustuflant, Evanescent, excurs subtil, Scolastic, … Continuă lectura →

Tot anul eu sunt, cumva, Plecată cu sorcova. Acum, și mai abitir… Mi-am prins gândurile-n fir de arnici pe glaspapir, Vorbele din cozi le-am dres Să sorcovesc pe wordpress. Dar văzând ce-am scris mai sus – Versuri c-o silabă-n plus, … Continuă lectura →

chelie îmbrobodită – adevărul își tot împinge păduchele spre creștet crezul își prinde în cârlionțul veșted o papiotă de vuiet verde și zbucium acalmiu bocanc și poantă pe-arcade moi de iederi își potrivesc cu greu (im)pasul vidul molcom clocit de … Continuă lectura →

bine-ai venit prietenă mulțumesc și eu sunt bine doar ce-am pus ibricu’-ntomnării pe foc ia loc dezleagă-ți eșarfa și limba și ciupește-i nostalgiei un la hai cântă-ți partitura cu vorbe doar puncteaz-o ici-colo c-un hi sau strecoară-i când și când … Continuă lectura →

(pamflet) scuarele sunt pline de cal ești și-o groază de phaethoni tânjind la fae toane trase de tropii oți de cartier pe trotuar un fel de euterpe mustind de meșe-botox-sili con își prinde feciorelnic în bre ton o cratimă cât … Continuă lectura →

m-ai înșelat m-ai înșelat cu mine chiar a mia oară te-am bănuit din prima zi când mi-ai ascuns nisipul dimineților țintind năluci spre vest doar viața are sens mi-ai spus aruncă peste umăr clipa asta și munți de clipe vor … Continuă lectura →

  sunt repetentă oare-a câta oară atâta știu sunt iarăși repetentă nu-i vina mea vă jur am fost atentă la ore secundă cu secundă și mi-am notat formula pe maculator am confundat un minus cu vr’un dor poate o fracție … Continuă lectura →

Când mor iubirile În rochii de stambă Și plete coclite de ploi, Isolde-n epave Țes pânzele albe Din preaplinul ochilor goi. Funingini și ceață Pe văi, ce-altădată, Dogoreau în flăcări de maci; Doar vulturi albaștri, Zăbreliți în uitare, Se zbuciumă-n … Continuă lectura →

aer rotund tivit în dulci poeme… abia trezite suavele cadâne încremenesc solemn în reverență genunchii mici le tremură sub frunze și sub coroane de lumină ce se-nclină spre mătăsoșii aburi de hamam din care El, sultanul, se ițește cu o … Continuă lectura →

Dacă-aș mai trăi vreodată I-aș fi roții a cincea roată Neurâtului ‒ urâtul Uroborusului ‒ gâtul Ciulului i-aș fi cercel Isos berc în isoscel Ori buric de târg m-aș face Za-n zadarul din noroace Și-n viersul ploii de vară Aș … Continuă lectura →

Calcă-n pistruii pietrei sfioasa primăvară; Nuntindu-i griuri triste, moșindu-i lungi secunde, În tomuri de-alabastru, alinturi de ocară Mai țiuie blesteme în scrâșnet mut. Pe unde S-a rătăcit trufașa năframă de-ntuneric Cusută-n verbe boante pe alb de tibișir? Încă ignește-n geană, … Continuă lectura →

Moto: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât…” (Biblia) La început a fost uitarea… Hău cast revărsat, fără maluri, nopți albe drapate în alb. Îndrăgostit de albastru, măslinul, din tăciunele unui viu de demult, a desenat, din amintiri, pe … Continuă lectura →

          Aburii fierbinți ai ceaiului dezechilibraseră   șuierul rece al ultimului gând. Respiră adânc, apoi așeză ceașca pe consola de gheață, cu o senzație de pericol iminent.  Privi încă o dată volutele arabescurilor sculptate în pereții străvezii, … Continuă lectura →

Pădurea își cârpește cu vrăbii ramul rar, Moartea-și amână somnul cu un clipit de gene, Se bâlbâie la vale un râu, ca Demostene, Respiră greu, pe-o nară, ursuzul Făurar. Uscate-n drojdii aspre, arome de nectar Se scurg, ca o morfină, … Continuă lectura →