chelie îmbrobodită – adevărul
își tot împinge
păduchele spre creștet
crezul își prinde
în cârlionțul veșted o papiotă
de vuiet verde și zbucium acalmiu
bocanc și poantă
pe-arcade moi de iederi
își potrivesc cu greu (im)pasul
vidul molcom
clocit de blânda lună
tresare-n coaja iureșului prim
murim
se văita un bob de mătrăgună
înăbușit de zahăr pe-o colivă
sub muc de lumânare
grâul citea solemn
ultimul test de paternitate când
deodată îngălbeni:
era fra-su, mă!
Excelent!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, George!
ApreciazăApreciază
🙂
Minunată întorsătură!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță! 😉
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut enorm, mai ales finalul! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mihai! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană