păcatul

iubeam naivitatea îngerilor
puritatea lor dimpotrivă
îmi pistruia
în creuzet
amalgam de grădini incolore

odată
îndrăgostită de un pescăruș
hăituit de cruzimea amiezelor
dospite
îi înălțam zmee de flăcări
murdare de alb
rănite de alb
topindu-mă alb
spre apus

așteptarea pitită-n cocoașa
uitărilor tandre
își varsă amarul
într-o mână de sare
uscată

 

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la păcatul

  1. Păcat că e prea scurt acest poem…

    Apreciază

  2. ganduriledintrepagini zice:

    Frumoasă, emoționantă, nu găsesc alte cuvinte pentru această poezie!

    Apreciază

  3. Mél@nie zice:

    înca un poem splendid, cu metafore divine… ❤ va doresc "oceane" de inspiratie… gânduri amicale, admiratie si respect, Mélanie Bedos-Toulouse

    Apreciat de 1 persoană

    • Mélanie, m-a intimidat puțin comentariul tău, recunosc. Sunt onorată de aprecieri, dar, crede-mă, prefer să nu mă iei prea mult în serios. Pentru prietenia ta, mereu îndatorată ;3
      Admir și eu poezia din spatele fiecărei imagini și-ți mulțumesc mult pentru călătoriile imaginare la care mă inviți, odată cu cu fiecare postare..
      Cu drag,
      Ana

      Apreciază

  4. Mihaela Suciu zice:

    Oare e păcat că mereu revin în pagina ta? Ca zâmbetul să înflorească, lacrima trebuie să se usuce…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Minunat, emoţie și sensibilitate. Mulţumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Bună ziua! Recepționat, programat, rezolvat. 🙂
    (sper să pot șterge și mesajul, în ultimul timp am probleme cu editarea mesajelor)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s