Arhive lunare: ianuarie 2017

un pui de secol bâjbâie prin cosmos amorțit: să-și pună aripi ori să alunece, alene, în găoacea ce-l legăna, în visul înfrunzit din care, iată, goarna stupidă-a lumii, cu-n geamăt, l-a trezit înjură printre dinți: mai dați-mi pace! mă rog, … Continuă lectura →

Cerul, în cer, s-a plictisit de moarte… La veșnic prea-seninul său veșmânt A înhămat un milion de fluturi și vrea s-ajungă, astăzi, pe pământ. N-a luat cu el nici stelele, nici luna; Le-a scormonit în raze c-un vătrai Iar soarelui … Continuă lectura →

şi liniştea dormea… doar paşii moi ai nopții se furişau hoțeşte peste lume ținând pe umeri cheia cămărilor de vise şi-n ochii stinşi, o taină de nimeni dezlegată chircit în străveziul clipelor prelungi încremenise vântul pândindu-i voalul mat ba ar … Continuă lectura →