lumina-mamă
topește tot mai greu
nălucile ascunse
în scorburi reci de ceață
mai e un pas
doar unul
până la îmbrățișarea mută
cu fiica-i dimineață
luna senilă
încă mai toarce tâmp
din lâna ei de aur
povești despre medeea
e vară?
o vreme fără anotimp
ne-nvăluie perfid
ca lapsusul ideea
Mă ierţi că nu am cuvinte?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricât am iubi cuvintele, câteodată ne bucură și lipsa lor. Mulțumesc, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aduce cu versurile lui Beaudelaire si uneori , daca ai trairea necesara … chiar cu ale lui Blaga . Felicitari , chiar mi-au placut gandurile dumitale !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce să zic? Mult prea onorant comentariul dumneavoastră. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
@Beaudelaire… nu numa’ Baudelaire, ci si Verlaine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mél@nie, o aduce, nu zic… dar cred că diferența e ca între un papion și-un gâtlegău. 🙂
ApreciazăApreciază