harem

Publicat pe 07/06/2018 de anna c. ronescu
aer rotund tivit în dulci poeme…
abia trezite
suavele cadâne
încremenesc solemn
în reverență
genunchii mici le tremură sub frunze
și sub coroane de lumină ce se-nclină
spre mătăsoșii aburi de hamam
din care El, sultanul, se ițește
cu o regală fluturare de caftan

(Imagine google)

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la harem

  1. bloguluicre zice:
    07/06/2018 la 17:14

    Minunate cuvinte, ca de obicei!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Poteci de dor zice:
    07/06/2018 la 18:13

    Fiecare gând ţesut aici e un cadou de suflet pentru noi! Mulţumim, Anna!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. doar verde zice:
    08/06/2018 la 12:46

    Cu cãtă bucurie îi caută „privirea” ! 😊

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. Mihaela S zice:
    10/06/2018 la 16:33

    Nici că se putea, o defiiniție mai lirică, pentru lanul de „foarea-soarelui”! Ne resfeți cu versuri!
    Ano, „Sultanul” ne pârlește pe toate, dacă ne expunem! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • anna c. ronescu zice:
      12/06/2018 la 14:19

      Mihaela, tare mi-ar plăcea să-l iau la întrebări pe in(sole)ntul ăsta: Cine ești tu, mă, să-mi ‘numeri secundele?! Du-te naibii mai la vale, că-mi faci umbră cu lumina ta!
      Dar, ce pot să zic? Bun, rău – nu bea, nu fumează și-mi pune viața toată, cu sporuri și penalizări, pe masă. :)))

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  5. Nautilus zice:
    11/06/2018 la 22:50

    Câtă vreme sunt îmbrățișate, nu le pasă câte altele mai îmbrățișează cu alte raze. Dar se va ivi o cadână frumoasă și geloasă, care va dori să păstreze Soarele doar pentru ea… iar noi, simpli privitori, vom rămâne fără lumină 😦

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un comentariu