Popas

Îmbrobodită-n horbotă de ceață,
Veghea regina crestelor, semeață;
Obrazul nins părea că şi-l ascunde
Sub evantai de brazi cu gene ude.
Pornit de jos, din margini de răstoacă
Un pui de vânt, la primu-i zbor, în joacă,
Atârnă gaica unui nor în grindă.
Atâta cer! Nu poate să-l cuprindă
Cu aripi mici și suflu-i tinerel;
În clinchet violet, un dedițel
Descântă de deochi o ciumăfaie.
Soarele copt se stinge-n vâlvâtaie,
Şi-i face Lunii semn, pentru popas:
– Pe unde umbli? Hai, mai ai un ceas!

Posted in Fără categorie | 3 comentarii

Nu-mi spune

 

Deoarece, după propria-mi evaluare, versurile postate aici  ar trebui cel puțin revizuite, las doar titlul, deocamdată, din respect pentru like-urile și comentariile primite, pentru care sunt profund recunoscătoare.🙂

Ana

Posted in Fără categorie | 4 comentarii

Identitate

– Și, a cui ești tu?
M-a întrebat un țăran
după ce mi-a răspuns,
parcă mirat,
la salut.

Într-un sat, exiști
doar prin strămoși.

Posted in Fără categorie | 13 comentarii

un răcoros cuvânt…

vacanță

Image | Posted on by | 10 comentarii

Șoc! O clipă fără suflare găsită-n bătătura unui țăran

Sastisită, cu găuri negre-n ciorapii veșnicului ritm, clipa se aruncă, goală – pe dinăuntru și pe dinafară – în apele sticloase ale fluviului de dincolo de fluviu. Sări apoi, sprintenă, ușoară și pură, direct pe ultima streașină a lumilor posibile. Grăbită și oarecum vinovată, din streașină-n streașină, ajunse pe streașina dosului de palmă a unui țăran, ce-o aștepta cu ochi mijiți și-njurături pe limbă. După ce-o plesni cu sete de frunte, o strivi cu scârbă sub călcâiul opincii:
– Acu’ veniși, teleleică? Unde-mi umblași (…), când îmi fătá vițaua?

 

Posted in Fără categorie | 7 comentarii

Lăsați orice speranță…

 

O idilă ușoară, cu sandale de vară
O capră cu râie dansând pe călcâie
O fostă mireasă, în capot lung, de casă
O frunză de praz și-un fuscel din pârleaz
O gură de apă și-o iuțeală de ceapă
O soră de nașă și un brav bulibașă
Cinci ouă de țară și o muscă hoinară
Un coc și-o cocuță, un ghioc de chivuță
Un fante de tobă și-o cățea xenofobă
Trei citate pe net și-un poem desuet
Un cocoș pintenat și un risc asumat
Un banc fără sare, un car de răbdare…
Și-au dat întâlnire în trenul spre mare

Posted in Fără categorie | 4 comentarii

aceiaşi maci… doar lunca-i mai la vale

steaua mării domnea
peste valuri și stânci
înnodam dimineți
câte trei, câte cinci
focuri mari nisipeam
în mojare adânci
şi cu ele pictam
macii tineri din lunci

cât de sus avântam
pescăruşi de coral
dintr-un cer spre alt cer
fără punct cardinal
dintr-o aripă beam
zborul viu, vertical
iar pe alta-nălțam
o estradă de bal

steaua mării visa
rătăcită-ntre stânci
risipim dimineți
câte trei, câte cinci
îngropăm jar mocnit
lângă macii din lunci
nisipim vise vechi
în mojare adânci

 

Ana

Posted in Fără categorie | 12 comentarii

Cu ochi și cu sprâncene

(parodie după Demostene Botez – „Singurătate”)*

Seara mijise, în zori, când ai plecat;
De-o vreme iarna-i ca şi vara. Şi-i păcat.

Ningea torențial, şi-un cer… senin, urât.
După o noapte albă, o zi în dungi. Și-atât.

Ai aruncat un ochi pe geam, altul spre mine.
– Aruncă-i, parcă tu îi strângi? Ție-ți convine!

(Simt cum furia mă-mpresoară din toate părțile,
Să mă calmez, aşez după mărime şi culoare cărțile).

– Alaltăieri, i-am strâns cu mătura, aşa să ştii.
– Dă-i naibii! Zici, duios. Şi-aşa erau sașíi –

Azi-noapte, unul citea iar altul ieşise pe balcon.
Să ai doi ochi e fiță, capriciu ori fason.

Clipesc a-ncuviințare cu ochiul drept. Cel stâng
Fugise la fereastră, plângând ca un nătâng.

*(Contactată în vederea înregistrării melodiei de mai jos cu noul text, doamna A.S. a refuzat. Cică, nu-i place titlul!) :)

Ana

Posted in Fără categorie | 9 comentarii

Demostene Botez- Singurătate

Posted in Fără categorie | Lasă un comentariu

Nimic nou

Pare o zi obișnuită…
după ultimul atentat
teroriștii au plecat la băi
(centura autoexplozivă le dă dureri de șale)
ușile batante ale brexitului
au făcut virotic
w.w.w.lăcătuși.eu
și nevrotic
n.n.noi-de-aicea-nu-plecăm.ro
la bac, elevii decretează
cuvântul interbelic indezirabil
trenurile aromite
în scaieții bărăganului
nu se dau duse
ore-n șir
ultimii îndrăgostiți
romantici
despică, cu șișul,
burțile iubitelor
iar porcul mystic
bate-n pronosticuri
vaca yvonne
(și nici baba vanga nu se simte prea bine)

Pare o zi obișnuită…
poezia
pleznită pe la arabescuri și volute
e cârpită de nu se vede
prin subsoluri
de torționarii agențiilor de știri

Ana

Posted in Fără categorie | 7 comentarii

Ultima furtună

Tot mai plin este minciogul.
Sub puhoi – duhori de sânge,
Plevușcă slăvind năvodul,
Laș ce propriu’ nod își strânge

Sub marea de maluri suptă,
Crocodilii sapă cuiburi.
Urlă tactici noi de luptă
Amirali de ape tulburi

Nu sunt bărci, și nici corăbii.
Lemnul e învins de cari,
Vulturii-s învinși de vrăbii
Marea – de peștii cei mari

Frunzele și-au rupt pecetea
Verdelui și-al manei rod,
Din izvor țâșnește setea,
Șerpii sâsâie-a prohod.

                       *

Stingând blând și Ursa-Mică
Vântu’-alintă fața Lunii:
– Hai, adormi, n-a fost nimică!
A fost doar sfârșitul lumii.

Ana

Posted in Fără categorie | 10 comentarii

Îmi amintesc exact…

– parodie după „(Reflex 108”) de George Țărnea* –

Îmi amintesc exact…
Chipu-i frumos, prin minte mi se plimbă.
Cum o chema? Ah, zi să-i zic! Măi, şi îmi stă pe limbă…
Cât am iubit-o, n-are rost să spun;
Era înaltă, cu părul lung şi brun…
Sau… era scundă şi oxigenată?!
Oricum, eu n-am iubit-o niciodată.
Urâtă-foc – acu’, aveam vreo vină?
Pe limbă-mi stă… un hap cu lecitină.

Ana

Posted in Fără categorie | 8 comentarii

Reminder :)

călătorru'

Îs bucuros că-s viu și că nu-s mort! Că s-a gătat când nu eram și-acuma sunt…
Sunt bucuros că văd și că nu-s orb; îs bucuros că merg și strâmb și drept și că nu-s șchiop de-un mers sau chiar de doi.Îs bucuros că simt când te ating și că nu e lipsit degetul meu, și nicio parte de la sus spre-n jos…Îs bucuros c-aud și că nu-s surd, dar nu aud orice: că nu-s un radio cu buton, și-s bucuros că-s surd. Când câinii fug de-un fluier mut, eu trec zâmbind, și-s bucuros că-s surd.

Îs bucuros că scriu și că am pix și înțeleg un semn și înc-un semn, și un simbol și-un lung șirag de mâzgăleli nu-i mut în ochiul meu, ba chiar și-alt șir, chiar dacă nu deplin și nici nu tot. Sunt bucuros că simt în păr și-n nări cum se învârte steaua…

View original post 516 more words

Posted in Fără categorie | 4 comentarii

păsări (și apă de ploaie)

vin vulturii nopții
vin vulturi
strigam
amurgu-i momeşte
în dulceață de lied
aștern pagini albe
pe cuvântul beteag
ce curge în clisă
de vid
și târziu
în găvane mirate de ceață
pare-un post-scriptum –
două litere scriu
îngânate
în loc de prefață

catran au pe aripi
şi au dâre pe clonț
cât timp sfârtecat
câte stârvuri de oră
în ochiul holbat
secunde-mbibate
cu risipă în gheare
tivesc cu o rimă
poemul-gablonț
și le cer
în genunchi
doar o vară

gonită de tunet
stă pitită-n pervaz
şi croncăne-a ploaie
o cioară

 

Ana

Posted in Fără categorie | 2 comentarii

Binele învinge

 

Muma-Pădurii locuia chiar vis-à-vis de Făt-Frumos. Din căsuța ei de chirpici, așezată ca un ghimpe înfipt în creștetul unui deal cât o moviliță, supraveghea zi și noapte porțile castelului. Doar de dragul vremurilor de odinioară – altfel,  Făt-Frumos murise demult, și nici Cosânzeana nu se simțea prea bine. Se zvonea că, trezindu-se tânără vădană, cedase în cele din urmă stăruințelor lui Statu-Palmă-Barbă-Cot și se măritase cu acte, la Primărie, numai după ce acesta îi promisese că o va interna pe Fetița cu Chibrituri, fiica lui din prima căsătorie, într-un centru de piromani. În cinstea ei, totuși, când li s-a născut unicul copil, tot o fată, au botezat-o Cenușăreasa. O nefericită! După ce a părăsit-o Prințul, combinat cu una dintre surorile vitrege, se plimba zi și noapte într-un dovleac, la care înhămase Motanul Încălțat în condurii ei de sticlă. Dăunăzi, la intersecția Pădurii de Argint cu Tărâmul Celălalt, nerespectând culoarea roșie a semaforului, s-a ciocnit violent cu Zmeul, ce zbura regulamentar din sens opus. Neconsolată, Cosânzeana i-a trimis atunci un e-mail Albei ca Zăpada, rugând-o să-l trimită pe Mutulică pe la ea, să mai aibă cu cine schimba o vorbă. ”Negreșit”, i-a răspuns frumoasa brunetă, mângâind mouse-ul pitulat în pletele-i dalbe! „Ți-am pregătit, deja, și un frumos coș cu mere roșii”…
Zâmbind melancolic aducerilor-aminte, Muma-Pădurii deodată tresări, cu ochii pe ceas. Era trecut de opt, Joimărița trebuia să sosească dintr-o clipă-n alta, la cină. Sări sprintenă și deschise ușa cuptorului Bosch, în care Hensel și Gretel păreau gata rumeniți. Stătu o clipă-n cumpănă, apoi aruncă o mână de mentă proaspătă deasupra și stinse focul.

 

Ana

Posted in Fără categorie | 23 comentarii

Hârciogul, popândăul și asistenta vrăbiuță

Un hârciog ducea-ntr-o seară
Trei graunțe-n sac, la moară,
Nu le mai putea mânca –
Îl durea, rău, o măsea.
Şi-i era o foame, vai!
Dorea să le facă mălai,
Turte din el să gătească
Foamea să şi-o potolească.
Trecând pe lâng-un pârău
Întâlni  un  popândău
Ce-şi făcuse faimă mare
De dentist, la rozătoare.
Acesta-i ghici necazul
(Îi văzu, umflat, obrazul)
Şi-l pofti în cabinet
Să şadă pe taburet,
Asistenta vrăbiuța
Să-i vindece măseluța.

Azi, hârciogul e voios
Pentru c-a fost curajos
Şi nu s-a temut nici un pic.
Uite-l! Ronțăie fistic.🙂

 

Ana

Posted in Fără categorie | 11 comentarii

La început…

Poate că Dumnezeu, copil,
Pierdut în lumea nenăscută,
Nu fii, părinți și-a zămislit
Să-și caute, la pieptul lor, culcuș

Poate că Dumnezeu, copil,
Stingher în lumea nenăscută
Nu fii, ci frați și-a zămislit
Cu ei s-alerge-n iarbă, după fluturi

Poate că Dumnezeu, copil,
Fiindu-i frică de-ntuneric,
Din noapte, zori a zămislit
Și din suspin sori de iubire

Poate că Dumnezeu, copil,
Încă se roagă la icoane
Să-i crească mari fii-părinți.

În leagăn, Lumea se dă huța…

 

Ana

Posted in Fără categorie | 10 comentarii

Câteodată…

Câteodată,
eul meu murdar de dude negre
se-ascunde în grădini
sculptate
în gheața înțeleaptă
a florilor de măr
aseară,
un vecin florar
(că n-o să-i zic mărar)
mă strigă:
– Uite-l, bre, aicea!
zăcea,
cu mâinile sub cap
sub poama de sub pom;
scăpă c-un hematom
și jar de friguri stinse…
e-al dumitale, oare?
– Al meu, al meu…
zisei stingher
ștergând
în lung de mânecă
o ielă din obraji
aprinsă-n drac de horă.
Treci, mă, acasă,
pramatie zăludă…
umpluși, cum îți zisei,
trei căldărușe,
ochi,
cu corcodușe?

Ana

Posted in Fără categorie | 10 comentarii

Galeșoi și Galeșoaia

De-o bucată de vreme,
Pe un tărâm inexistent
Unde creșteau din belșug
Doar bucatele de vreme,
Galeșoi, tânjind la nemurirea
Temporară
A Galeșoaiei,
Sechestrase în naveta lui spațială,
Permanent,
Ploaia

Acuzând-o că nu se plouă
Abundent
Îi biciuia în jilave cozi de vers
Norul care-o hrănea ombilical,
Poate lacrimofagul lui talent va stoarce
Măcar d’un epitaf,
Antum și conjugal

Dar muza-i secetoasă o șterpeli furtuna.
Iat-o la mine-acasă…
Hei, Galeșoi, faci schimb?
Ți-am prins în hățuri luna!

 

Ana

Posted in Fără categorie | 15 comentarii

Philimoane, Philimoane…

(Parodie după ”Hanny” de Miron Radu Paraschivescu)*

Phil era putred de bogat,
Avea păr rar și bust lucrat
Și-o vilă-n Breaza

Chiar de mintos nu pare-a fi,
Știa prea bine-a se-nvârti
Precum sfârleaza

Avea prieteni amploiați,
Afaceriști, coțcari titrați
Cu fruntea lată

Ieri, la Monaco, pe nisip
Jucând o tablă-n șlapi și-n slip
Văzu o fată

Se-apropie timid de ea
Şi ochii ei de peruzea
Îl priveau țintă

Se-nclină ceremonios,
Cu glas pierdut, privind în jos
El se prezintă:

„Bonjour! Mă cheamă Philimon.
Te fac o fleică, un somon,
O prăjitură?

Poate o țoală haute couture?
Cu iahtul meu prin Côte d’Azur
Să dăm o tură?”

Ea face-atunci un gest ciudat
Își smulge părul lung, legat
Pe gumilastic

Sub el, iți breton zbârlit
Iar de sub gene-a scos grăbit
Doi ochi de plastic

Și bietul om rămase mut.
În zbor s-ar face nevăzut
Ca mămăruța

Femeia ce îl atrăgea
Ca o sirenă… era EA,
Era Codruța!

 

Ana

Posted in parodii | 21 comentarii

Oameni de pluș

Doar oamenii mari
adoră jucăriile de pluș.
Copilului nu-i place
nefirescul ochilor ficși
și nu se lasă înșelat
de inocența conviețuirii,
pe aceeași noptieră,
a lupului cu cei trei iezi –
el vrea să vadă
un lup adevălat

În junglă, copilul-tigru,
pentru că a fost cuminte,
primește o păpușă cu chip de om.
Adevălat?

Ana

Posted in Fără categorie | 2 comentarii

Măgarul înțelept

Un om leneș, dar mândru, ca un curcan moțat
Trăia, demult, odată, în margine de sat
Și, într-o zi, dând gata absintul din pahar
Îi năzări că-i musai să-și cumpere-un măgar

„La ce-i bună recolta de orz sau de hamei
De n-ai cu ce, pe toată, acasă să o iei?
O cară ea, nevasta, da-i gârbovită tare
Nici trei saci cumsecade nu ține pe spinare”

Își adună cu grijă bănuții din șerpar
Dar nu avea, sărmanul, nici pentru un samar
„Întâi mi-oi lua biciușcă și, cât pe prispă-oi sta
Îmi voi dresa măgarul numai pocnind din ea”

Oftând de-atâta muncă, și-aruncă ochii-n grindă
De care-atârnă-n sfoară, un licăr de oglindă:
”Io’te! De treaba asta nici că aveam habar,
Mă duc să-mi cumpăr țuică, avem deja măgar!”

Ana

Posted in Fără categorie | 11 comentarii

Venin, zâmbre şi deochi

Am zilele frumoase, chiar dacă nu e soare
Prietenă-s cu gerul, cu zgloata şi furtuna,
Când ninge ori când plouă – aceeaşi sărbătoare
Fierbe pământul vara? Mie îmi e totuna

Soarta n-o iau la trântă, mi-e liniar norocul
Nu-l caut în petale de albe margarete,
Îi râd în nas țigăncii ce-şi mângâie ghiocul
De Pythie desculță şi cu bănuți în plete

Amic îmi este gândul, ne spunem chiar pe nume,
Omu’-l privesc în față, să mi-l aduc aminte
N-am teamă de himere… dar am o slăbiciune –
Mă ustură, adesea, veninul din cuvinte

Mi-a descântat o babă, în bobi de mătrăgună
(Aşa, să văd ce poate… altfel nu-mi stă în fire)
Şi, cică, nu-i o dramă, voi deveni imună,
Letal e doar deochiul cu zâmbra lui subțire

Ana

Posted in Fără categorie | 2 comentarii