visam…

…și se făcea că eram virgulă-ntre puncte
neghina tolerată în lanul de orez
voioasă bocitoare a verilor defuncte
tiveam albul zăpezii cu griuri ecosez

piteam păcate știrbe în muchii de candoare
de după poarta-n casă de sub roiale chinte
mă prelingeam uimită în semnul de-ntrebare
cu varul stins în sensuri învolburam cuvinte

un ciripit albastru topește noaptea-n ceară
și visul se amână dar… e și mâine-o seară!

 

Publicat în Fără categorie | 16 comentarii

copaci fugind de-acasă

în diminețile senine
arborii au ceva din trufia adolescenților răzvrătiți
fugiți de-acasă

cu cât rădăcinile le sunt mai adânci
cu atât mai mare depărtarea lor
cu atât mai diluat cântecul
cu atât mai încleștată îmbrățișarea
întoarcerii

ieri
un pui de zarzăr
își înălța pe vârfuri prima frunză
peste gard

Publicat în Fără categorie

cioburi în clepsidră

 

uneori
viața e lovită pe la colțuri
unii chiar se dau în vânt
după aerul ei vintage-desuet
dar în secret
lustruiesc ciobul căzut
cu mâneca
și-l ascund într-o clepsidră răsturnată

uneori
ești atât de intim cu lumina
încât îi pui în joacă
ciucuri negri dimineții
doar așa, să vezi cât e de caraghioasă…

uneori
dracii sunt atât de înțelepți
încât dau lecții de mimă
îngerilor păzitori

alteori
pur și simplu trăiești

 

Ana

Publicat în Fără categorie | 15 comentarii

sosind, a mai murit o primăvară

sosind
a mai murit o primăvară
o plânge floarea nenăscută de castan
în dimineți ascunse
sub aripi vii de fluturi
sub rădăcini
geambașii de lumină
despică burți pubere de mugure cărunt:
e proaspăt neamule
murit curând – de-o toamnă
cât costă?
doar o viață
vrei rest?
nu am mărunt

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

mai vine luna mai?

când s-a născut din flori
o stea pitică
se adunase Lumea ca la urs
îi calculau pe sub lanterne raza
puțin mirați că josu-i așa sus
iar când, oripilați, zăriră
luceafărul
mirând o novă stinsă
cu stingeri parfumate
într-un ocean de mir
plecară plictisiți
la o adică
înduminecarea
e geamătul din joia de scaiete
visând corola unui trandafir

Publicat în Fără categorie | 12 comentarii

jurnal monden

prințul zurliu desfide calendarul
încălecat pe armăsari de ceață
colindă lumi
sfidează nopți
își suflă-n pumni
a mia nouă viață
cu ochi cârpiți
sub păr vâlvoi
și capul greu
de-atâta dimineață

cine-a-nceput
aproape sens nu are
trădarea iernii
e o diversiune justă
firmanul ierbii greu
i-atârnă de mijloc
cu fruntea sprijinită în câmpie
așteaptă
răsplata dreaptă ori surghiunul
spre nord sticlos
semnat milos
d-un anotimp ad-hoc

se coc pe buze fragede
săruturi
în spuze involtate
inocent
de amintiri
nădejdi și de eresuri
sub gene-nchise
cleștarul frunzei curge
indecent

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

telegramă

ah, doar știi adresa…

locuiesc demult

în același colț de vară

mâzgălind penumbre

nu-ți amintești

străzile sunt proiectate

regulamentar

iubiri pare pe dreapta

cenuși sub coasta stângă

speranțe buluc

chiar în piața mare

vezi

ocolește-le cu grijă

ieri

un localnic

a fost deportat pe viață

cerșea miezului nopții

cu lacrimile-n zdrențe

un felinar de ceață

Publicat în Fără categorie | 18 comentarii

ofset

epavele clipei
alfabetare goale
ce zac răsturnate
sub valuri ciobite de scoici
doar urechea mirării
aude țipătul pescărușului
îndoliat amurg nenăscut

e vremea…
zefirii
mângâie fruntea culorii sleite
în durerea facerii
senzorul-cercetaș
retrage mugurii-n tranșee
pentru ultima repetiție
cu decoruri și costume

străvechi-editorul
cu peniță de ceață
zgârie-n grabă pe forzațul ierbii
bun de tipar

Publicat în Fără categorie | 14 comentarii

gri etern

răspântii opace…
cărările nu-s
nici miez de lumină
nici basme pe fus
se piaptănă-n grabă
ariadne-n apus
se-ascund sub icoane
iude-n chip de isus

desenează speranța
cu tuș gri, indecis
pe planeta de piatră
legământul promis
de-a rescrie-n sămânță
viul viu și nescris

călimara e spartă
uricarul… ucis

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

pancarte și lozinci

suntem doar
la a nu fi distanță
de emancipatul a fi
discursul de aderare îl repetăm doct
fără semne de întrebare
fără semne de mirare
fără semne…

sigur, ne-am țesut în război și legendă
veston adecvat
abilitatea deghizării arborilor
morți în picioare
a învățat-o de la noi în fugă
însuși fugarul de Anjou
azi,
cine să mai pipăie prospețimea frunzei
tăvălite-n rumegușul strident al tăcerii
cine să mai spargă sâmburii adevărului
ascunși în șoșonul trădării
în hohot prefăcut de bocitoare
ai fost, ai fost

dar
să fim optimiști
suntem doar la a nu fi distanță…

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

sst!

un pui de secol
bâjbâie prin cosmos
amorțit:
să-și pună aripi
ori să alunece, alene, în găoacea
ce-l legăna, în visul înfrunzit
din care, iată,
goarna stupidă-a lumii,
cu-n geamăt,
l-a trezit

înjură printre dinți:

mai dați-mi pace!
mă rog,
de ce anume m-ați mințit
cu foc de artificii și clinchet de pahare
ori superstiții care
vezi-doamne, cică,-ar purta noroc?
duceți-vă la dracu’
și, hai!
închideți pe dinafară ușa.
ori ați uitat?

Io, acest secol
nu sunt religios!
Deci, așadar, adică…
mă voi culca, la loc.

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Răstălmăciri

Cerul, în cer, s-a plictisit de moarte…
La veșnic prea-seninul său veșmânt
A înhămat un milion de fluturi
și vrea s-ajungă, astăzi, pe pământ.

N-a luat cu el nici stelele, nici luna;
Le-a scormonit în raze c-un vătrai
Iar soarelui i-a pus o cataplasmă,
Leac bun de fierbințeli și guturai.

De la fereastră, un bătrân ascultă
Infernul cu momeli de elizeu;
Țintind înaltul cu priviri mirate,
Îi cere confirmări lui Dumnezeu.

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Cugetările sărmanului Dionis

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

nocturnă

şi liniştea dormea…
doar paşii moi ai nopții
se furişau hoțeşte peste lume
ținând pe umeri cheia cămărilor de vise
şi-n ochii stinşi, o taină
de nimeni dezlegată
chircit în străveziul clipelor prelungi
încremenise vântul
pândindu-i voalul mat
ba ar fi vrut s-aştepte ba ar fi dat să plece:
„o mai aştept o oră şi
de nu vine, bat!”

 

Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

Căldura iernii

copii-colindatori-la-craciun

foto: internet

Nopți reci izbesc, berbece, în amurgitul stor,
În gânduri amorțite renasc secunde vii,
Din spatele oglinzii răzbat blânde stafii
De amintire arsă și răni ce nu mai dor

Mai ninge o speranță peste catranul lumii
Și-i mângâie obrazul îmbătrânit în rele.
Niciun blestem nu iese din plisc de cucuvele
Doar vântul lacom mușcă, șerpește, fața lunii

Deschid, caste colinde, în inimi, lacăt greu,
Topită printre gene, arsura sării sapă
Culcuș, în care taina Renașterii să-ncapă;
Cuminți, sfinții-n icoane, surâd lui Dumnezeu!

Sărbători fericite, tuturor! 🙂

Publicat în Fără categorie | 19 comentarii

Nu bateți, mai ies eu din când în când!

 

Decembrie țese cu suveică de gheață
Un punct de răcoare infinitului mic;
Cel mare se pierde-n călimara cu ceață –
Mercenar camuflat pe un front inamic.
Doar luna se pare că-i rănită de moarte
Ghemuită-n penumbra ce se scurge încet.
Poetul, nostalgic, o presează-ntr-o carte
Între jerba speranței și-al iubirii regret.

Un soare cu dinți
Desenează în grabă
Un afiș bun de clanță:
Vă rog, nu mai bateți
Câmpii prin ceru-mi!
Sunt plecat în vacanță.

 

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

ubi bene…

cât de alb e nimicul
într-o beznă de fluturi
sau de verde latent
descărnat

memoria pietrei
nu-i păstrată-n albume
ci săpată-n izvor
nesecat

și, totuși, se-aude…

zvon dulce de fluier
flăcăi și fecioare
își torc
albastrele freamăte
pe iniștea dorului
și-n leagăn de doină
se-ntorc

 

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Inepții la minut (III)

images-1

O inimă de gheață îți poate face, uneori, zilele fripte.
Ieri-dimineață, mi-am curs tot răsăritul în cuburi perfecte, translucide, cu raze încremenite pieziș în tâmpla lucidității.
Dar,  ochiul holbat al lunii cu gene de-ntuneric, mi-a răzvrătit, azi-noapte, o rază ce-a inundat, frenetic, aridul de sub pleoapă.
Pierderi colaterale. De gheață, de foc, de apă…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Poștașul, câteodată, dă beep de două ori

(parodie după „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi)*

Vorbea întruna. Nu l-am rugat să tacă.
Când l-am văzut în ușă, cu tolbă și cu geacă,
Gândeam că vrea să-mi vândă vreo marfă mai de soi.
Plutea, în casa-scării, vag iz de usturoi.

Puteam să închid ușa ori să îi spun au revoir,
Dar mâna mi se-ntinse, cumva, involuntar…

Și-apuc d’un colț, cu milă, o scrisoare.
Mirarea-și puse șalul de stupoare.
O, Doamne! Să mai existe în lume vreun năuc
Ce n-a aflat? Poștașul, astăzi,  e cont(e) de facebook!

Publicat în Fără categorie | 20 comentarii

Pași pe nisip

(pantum)

Insomniace lire tresar visând cuvinte.
Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,
Păuni de ploi cad ritmic, peonic ori dactil,
În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte.

Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,
Uitări fluieră vântul, când își aduce-aminte;
În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte,
Se furișează lacrimi sub măști de vodevil.

Uitări fluieră vântul, când își aduce-aminte,
Răsfiră vechi albume iubiri pure de-april,
Se furișează lacrimi sub măști de vodevil,
Ce gureșă e vara, iar toamna, ce cuminte!

Răsfiră vechi albume iubiri pure de-april,
Valul în val se stinge, nu în nisip fierbinte;
Ce gureșă e vara, iar toamna, ce cuminte!
Un fluture sărută o frunte de copil.

Insomniace lire tresar, visând cuvinte.

Publicat în Fără categorie | 14 comentarii

Apus cu mierlă şi canari

Se lăfăia
în galben pluș
oval
o mierlă
ce-și rezervase primul loc
în stal

De sub cortină
se furișa
un zvon:
soprana-și agățase
o mănușă
ton-sur-ton
d’ un cui mascat
în clanța
de la ușă

Oh là là!!
se lamentau
canarii
cioc-în-cioc
trăgând
grăbit
în pași de cazacioc
apus albastru
spre răsărit de foc

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Resemnare

Tălăngi topite-n vuiet… și boii-s toți acasă.
Înfometați, ca lupii, cu botul ascuțit;
Gem ieslele de pâine, în pod au și melasă
Dar ei cerșesc, în lacrimi, grăjdarilor, cuțit,

Ce bocete, ce larmă, și vacile-s locvace!
Au limbile rozalbe și-mbârligate cozi;
N-au griji, și-au dus vițeii, pe lapte și pogace
Să-nvețe gustul ierbii aiurea,-n antipozi.

Zici c-a venit potopul. Și arca e vândută!
Speranța, în rigole, e gata să se-‘nece.
Doar nepăsarea-și sapă, în lacrimă, redută,
Cum viscolul fierbinte topește ploaia rece.

Publicat în Fără categorie | 16 comentarii

Heirup!

Luată cu lenea
uitasem la foc mic
o lacrimă-aromită
în scorțișoara propriei iluzii

Penumbra
punea coarne luminii
maimuțărind haloul
din franjuri ai selenei

O lebădă în pijamale albe
cârpea cu sete
sub ochiul indiscret al unei sălcii
blestem străvechi…

Cââât?!

Îmi suflec pe loc
neclintirile
risipirile
poticnirile
mai sus
de cotul dureros
al ultimei prinsori

O, Doamne,
și-aveam atâtea astăzi
de nefăcut, de neștiut!

Publicat în Fără categorie | 7 comentarii