Aburii fierbinți ai ceaiului dezechilibraseră șuierul rece al ultimului gând. Respiră adânc, apoi așeză ceașca pe consola de gheață, cu o senzație de pericol iminent. Privi încă o dată volutele arabescurilor sculptate în pereții străvezii, înălțați cu atâta trudă, cărămidă cu cărămidă, pe fundația solidă a ultimei deziluzii. Verifică, dintr-o privire, termometrul. Cineva, ceva, zgâriase vizibil ecranul digital, împiedicând luciditatea lecturii. Cifrele nu mint, citise undeva. Cu furie, izbi abacul în sepia unui a, mirat candid, rotund.
De sub epava primei emoții, jarul podidii, șuvoi.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Despre anna c. ronescu
haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în
Fără categorie. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Deosebită scriere! – ca întotdeauna!
O primăvară frumoasă, rodnică și gânduri bune! ❀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu o bucurie prezența ta, dragă Noiembrie. Atât aici, cât și pe blogul tău pe care-l citesc, mereu, cu încântare.Să-ți fie toamnele înfiorate primăveri! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te îmbrățișez, Anna! Mulțumesc mult, din toată inima mea!❧
ApreciazăApreciază
Minunat, multă preţuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
Asta este asa, cand vrei ca timpul sa consume tacerea si de fapt te consuma pe tine….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mare grumand e timpul. Norocul nostru că e și cam naiv… se mulțumește, uneori, cu apă chioară. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, esenţele tari şi emoţiile mari stau în texte scurte. Minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, și lenea mea zice la fel. Pe ea nu o cred, dar pe tine – da! 🙂
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aburii dezechilibrase? Hmm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Just! Am corectat, mulțumesc.
ApreciazăApreciază