Vorbiți, vă rog!

Vorbiți, vă rog!
Nu drămuiți cuvintele
lăsați-le libere
să facă ce vor
vorbiți, vorbiți
la noi se vorbește
dați-le drumul să zburde
chiar aici, pe covor

Ce drăgălașe sunt
cuvintele dumneavoastră!
Le aveți demult?
Aaa… ce mari suntem noi!
Cum?! Nu le-ați hrănit cu nimic?
Așa s-au născut, mari,
pufoase și seci?
Ce noroc!
Aveam și eu
odată cuvinte…
Erau cam limbute
și Zâna tăcerii
le-a prefăcut în dovleci

Anna

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în cioburi de gând și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Vorbiți, vă rog!

  1. mcooper801 zice:

    vorba multa saracia omului…da poezia ta este minunata…seara frumoasa sa ai…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mulțumesc mult!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s