După Zaharia Stancu – Unii-mi spun că ești încă frumoasă
M-am întâlnit, mai ieri, cu Mardare
Vechi camarad într-un război care fu
Și mi-a zis că ești încă șarmantă
Dăruită cu tandre ispite ești tu.
Și-a cocoțat cu un zvâc, sus, pe nas, ochelarii
Eu mi-am întors, mirat, urechea stângă spre el:
– Cine, monșer, Margareta?
– Ce ziceam? Ah, mă iartă! Ațipisem nițel!
Anna
frumoasa si poezia…si adevarul din ea…uneori oamenii de langa noi trebuie sa fie aprreciati de altii de prin jur, ca sa ne dam seama ca inca sunt frumosi din toate pctele de vedere…zi faina sa ai
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru lectură și apreciere.
Așa este. „Unii-mi spun că ești încă frumoasă” e aproape o blasfemie… 🙂
O seara bună!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unii mai cred ca putem folosi comparatia…in ceea ce ii privesc pe oameni.
ApreciazăApreciază
Păi… eu zic s-o mai folosim din când în când, nu? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu Zic sa nu folosim comparatia decat in cercetarea stiintifica, nu intre oameni.
ApreciazăApreciază
sigur…
mereu si mereu esti inca frumoasa… cand zambesti si glumesti pe seama tamplei tale de argint.. cand cu fiecare, de trup farmec apus… te-mbogatesti cu al spiritului farmec, in tumult coborat dinspre sus… facand astfel, sa-ti fie viata, alint…
oricum… versurile sunt superbe… pline de dar, har artistic …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versurile de mai sus parodiază titlul poeziei lui Z. Stancu.
Mulțumesc pentru lectură și apreciere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O adevărată delectare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază