Când lumea mea zdrobită cade
În aşchii ce-aburesc privirea
Când răscolesc febril trecutul
Dorind sa-mi regăsesc menirea
Când, plângând, mângâi vreo poză
Descatuşând, iar, amintirea
Când ”mâine” nu poate fi ”ieri”
Cum nici rutina nu-i iubirea
Când somnul se sparge-n coşmar
Iar stelele şi-au stins sclipirea
Când din tristeți înalț un zid
Blocând cu scepticism ieşirea
Când fericirea pentru mine e o simplă filă de poveste
Vreau – cum zicea Poetul – s-o pipăi și să urlu: Este!
Anna
Când fericirea pentru mine e o simplă filă de poveste
Vreau – cum zicea Poetul – s-o pipăi și să urlu: Este!
ESTE bună poezia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu care credeam că-mi dați o veste bună! 🙂
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
ESTE, veste bună! Nu pot să urlu că-s răcit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa se face că n-am auzit virgula. Aveți grijă… ESTE anotimpul răcelilor. : )
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază