bine-ai venit prietenă
mulțumesc și eu sunt bine
doar ce-am pus ibricu’-ntomnării pe foc
ia loc
dezleagă-ți eșarfa și limba
și ciupește-i nostalgiei un la
hai cântă-ți partitura cu vorbe
doar puncteaz-o ici-colo c-un hi
sau strecoară-i când și când
câte-un ha
se zvonește că o vara primară
o teleleică
de la noi de pe-aici
de ifose plină de zici
că-i borțoasă cu phi-ul de aur
și-a vândut tot cleștarul din undă
holdele întregi spic cu spic
culori și cocori și palate
chiar viața pe un preț de nimic
și a fugit fără sandale
în pijamale
de mână cu un astru voinic
…
toamnă tu
ori rămâi ori te du
dar lasă-mi pe masă
povestea toată în tom
să-i aflu sfârșitul dar iată
încă zvâcnește p-ul în pom
om mai vedea
hai nu fi tristă
rămâi
am pus de cafea
Ce frumoasă-i seara acum, cu cafeaua asta a ta! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îți mulțumesc și te aștept oricând, cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
te rog mult, pune tu un ă! 😳
ApreciazăApreciază
Cu asemenea ospitalitate, nu poți fi tristă. Ești o bucurie, Ano! Vin mereu la tine, dincolo, cic-o dat o brumă de cofe. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragă Mihaela, mereu am pentru tine uși deschise și mese – nu întotdeauna îmbelșugate, dar de pe care nu lipsesc sarea și piperul prieteniei. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
hai nu fi tristă
rămâi
am pus de cafea
Frumoasă, simpla invitație…O mai fac și eu zilelor toamnei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, doamna Alexe! 🙂
ApreciazăApreciază