repetentă

 

sunt repetentă
oare-a câta oară
atâta știu
sunt iarăși repetentă
nu-i vina mea
vă jur am fost atentă
la ore
secundă cu secundă
și mi-am notat formula pe maculator
am confundat un minus cu vr’un dor
poate o fracție cu o speranță vidă
plus-infinit cu-o leneșă omidă
habar n-am cum
dar azi
când neputința mi-a oglindit prostia
l-am înjurat cu sârg pe-nvățător
cum tacent clamant
mă dojenește mama…
hai, ia-ți carnetu’ și viața de rezervă
că te așteaptă taică-tu-n pridvor!