Când mor iubirile…

Când mor iubirile
În rochii de stambă
Și plete coclite de ploi,

Isolde-n epave
Țes pânzele albe
Din preaplinul ochilor goi.

Funingini și ceață
Pe văi, ce-altădată,
Dogoreau în flăcări de maci;

Doar vulturi albaștri,
Zăbreliți în uitare,
Se zbuciumă-n cuiburi,   buimaci.

Nici umbră nici soare,
Nadirul se-nfoaie
Sub talpă de crivăț turbat.

Nisipuri jilave
Răstoarnă eternul
Și-n ciob de clepsidră se zbat.