Pe(semne)

Publicat pe 09/02/2018 de anna c. ronescu

Pădurea își cârpește cu vrăbii ramul rar,
Moartea-și amână somnul cu un clipit de gene,
Se bâlbâie la vale un râu, ca Demostene,
Respiră greu, pe-o nară, ursuzul Făurar.

Uscate-n drojdii aspre, arome de nectar
Se scurg, ca o morfină, prin ale nopții vene;
Câmpia-i scrie ierbii grăbit „bun de tipar”,
Moartea-și amână somnul cu un clipit de gene.

Își pipăie cireșul destinul inelar;
Grădina încă doarme, visând la flori perene,
Un aișor sălbatic întinde-o mână, alene,
Și-i desenează-n frunte o pată de muștar.

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Pe(semne)

  1. Noiembrie zice:
    09/02/2018 la 14:46

    Frumos, atât de frumos…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. bloguluicre zice:
    09/02/2018 la 14:50

    Minunat, multă preţuire!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Poteci de dor zice:
    09/02/2018 la 15:21

    Minunat, anna, minunat! Ai condei fermecat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. ovi zice:
    09/02/2018 la 18:20

    Minunat condeiat…
    am citi și recitit cu placere și admiratie

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  5. doar verde zice:
    09/02/2018 la 21:11

    M-am gândit mai întâi cu emoție la cireș, la pietrele de var, la reacțiile chimice exotermice (așa, ca și aceste cuvinte, ce zvâcnesc în roșu cald)!
    Și păstrez emoția aceasta! Mulțumesc!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  6. racoltapetru6 zice:
    10/02/2018 la 6:36

    Frumos mi-ai netezit sufletul cu aceste versuri aromate. Toată aprecierea!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Cristian Lisandru zice:
    10/02/2018 la 11:31

    Un rondel foarte bine scris, Ana, ceea ce este reconfortant într-o perioadă în care versul clasic este trecut într-un con de umbră… Am citit şi cu plăcere, şi cu bucurie. 🙂 Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  8. Aldus zice:
    22/02/2018 la 21:48

    Noa că mi-a dispărut comentariul. Nu era suficient de laudativ? 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • anna c. ronescu zice:
      22/02/2018 la 21:56

      Puteți să comentați textele mele așa cum doriți dar n-am să vă permit să-mi jigniți cititorii. 🙂

      Apreciază

      Răspunde
      • Aldus zice:
        22/02/2018 la 22:04

        O, vai, aia era jignire? Era doar amuzament. Că am intrat într-un fel de mic paradis, în care fluturașii zbor, păsărelele ciripesc și comentatorii ridică ode autorilor. 🙂 Păi dacă tu te-ai sesizat la comentariul meu precedent, pe ăsta mă aștept să-l ștergi pe motiv că te-am tutuit. 🙂

        Poezia e frumoasă, dar atmosfera e prea dulce pentru mine, așa că mă auto-exilez. Versuri serafimice în continuare vă doresc, minunată făptură cu peniță angelică! 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  9. Mihaela S zice:
    28/02/2018 la 18:31

    Pun și eu o pietricică rondelului: „Felicitări, Ana, pentru sensibilitate!” (acum să văd cine o scoate)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • anna c. ronescu zice:
      01/03/2018 la 15:21

      Mihaela, Mihaela, uite cum mă pui tu rău cu blogosfera!
      Lumea vrea sânge pe pereți, vrea capra vecinului, dacă nu moartă, cu dinții rânjiți, măcar în agonie; și tu vii cu dulcegării din-astea, decadente. Rușine, zic,Rușine. :)))

      Apreciază

      Răspunde
  10. Renata Carageani zice:
    15/04/2018 la 15:36

    Mișto scris! E o adevărată ușurare să găsești câte-un poet cu ureche muzicală și ritm, în zilele noastre. (Lisandru e printre acei puțini, firește, numai că pe el îl citesc de ani, pe tine abia te-am descoperit).

    p.s.: Aldus a făcut dezacordul intenționat, a vrut să fie ironic. Are, poate, diverse „bube”, dar la gramatică nu joacă în deplasare. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu