In memoriam – Corina Victoria Sein

Enigmă

Nicio veste nu răzbate
de la cei ce s-au născut
și sfârșesc în case mai enigmatice decât grotele nelocuite

uși și ferestre emit semnale cu încetineala aprinsă
de negura nopții

pe o masă improvizată
un blid cu soia se-nfioară
când
mezinul lipește pe marginea ferestrei
cioburi de cer
cioburi de viață

la ușa înecată în plâns
povestitorul sună-ndelung

(Corina Victoria Sein – „Ritual în absență” – Ed. Excelsior Art – 2015)

Reclame
Publicat în Fără categorie | 5 comentarii

aritmetică

am fost un copil precoce
știam de când m-am născut
să-număr până la unu
și înapoi

târziu și totuși cât de devreme
am pătruns
taina-mpărțirii
a unului singur la doi

Publicat în Fără categorie | 19 comentarii

Eglogă (de pe Nil)

– pamflet –

Un crocodil și-o crocodilă,
El – poliglot, ea – francofilă,
Ambii actorii de vodevil
Plecați cu pluta de pe Nil,
Ajunseră la Țăndărei
Deghizați în porumbei
C-auziseră ei, cică,
De un teatru – Țăndărică.
Aci, vameșa dropie
Cu trese de scorpie,
Îi pândea lângă tăpșan
Sub o frunză de lipan,
Când pluta va trece fortul
Să le ceară pașaportul.
– How much taxa de intrare?
Zise iute,-n gura mare,
Crocodilul-porumbel;
Dolar, liră ori shekel?
– Vai, dar cum, nicicând, se poate?
Veți primi, din caritate,
Viză pentr-un veac-jumate.
Poftiți cheia la pătul
Cu orezul cel mai bun
Și, de vă place la noi
Faceți Teatrul Țăndăroi…
Aveți praștia la voi?

 

Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

ilustrată (de la mare)

apusul nu-mi încape pe retină
sfărâm cu dalta hălci din multul cer
crepusculul a mai schițat o stea
o decupez stângaci
cu foarfeci de grădină
și mă scufund în hăul plâns în muguri
și mă agăț de trunchiuri care pier

atâta pace și-atât de întuneric
tot nordul din busolă
mi se prelinge-n plete
desțelenesc un curcubeu
pe îndelete
și-i împletesc lumina ca o fundă
în alte zări văd sori ce se scufundă
cu buze înmuiate-n alte mări
uitate lumi
nimic lângă nimic
corolă

Publicat în Fără categorie | 12 comentarii

Voiaj, voiaj…

 

Eram la prima mea călătorie adevărată, cu trenul. După lungi ezitări, îmi cumpărasem un bilet, doar dus, către o destinație necunoscută; nu pentru că nu-mi doream întoarcerea, ci pentru că uram previzibilul.

Vagoanele, fantome naive, zdrăngăneau ultimul déjà-vu al nonamintirilor. Canapelele aveau nuanța perfectă a castanei coapte; intrată pe  oberlih, o adiere perfidă, mireasmă-miasmă de flori de cireș și  cheag de lapte ne-nchegat, picotea indecent, cu gura căscată.

Am zărit,  prin fereastra neclară, câmpiile fugind, cu copaci cu tot, înapoi, ca-ntr-un remember. Acest  târâș de-a-ndăratelea, fără gări și fără sens, îmi era, deocamdată, ultima destinație, stanțată, stângaci, pe tichet.

Chircită de emoție, de după perdelele ușor transparente, trăgeam cu ochiul la companionii  aventurii mele. Toți, oameni maturi, cu ochelarii fumurii ai inteligenței coborâți, academic, spre mijlocul nasului lor perfect, îmi deschiseseră, curioși (ba, chiar, fără rușine), caietele dictando, uitate sub straița ultimei însemnări.  Își aruncau, pe furiș, unii altora, ocheade de îngăduință placidă sau tâțâiau admirativ la rotunjimea precoce a unui „a” caligrafic, ori îmi cereau, imperativ,  diplomă de absolvire magna cum laude a facultății elementare de mirare filozofică, pendinte de „o”.

Când au început să strige, sfâșiind perdeaua,  mi-am smuls din așteptare pelerina ultimei așteptări și, ajutată de avangarda prelungă, cu șuier,  am coborât în prima haltă.

Peronul, înțesat de haitele iernii flămânde, m-a întâmpinat prietenos.

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

visam…

…și se făcea că eram virgulă-ntre puncte
neghina tolerată în lanul de orez
voioasă bocitoare a verilor defuncte
tiveam albul zăpezii cu griuri ecosez

piteam păcate știrbe în muchii de candoare
de după poarta-n casă de sub roiale chinte
mă prelingeam uimită în semnul de-ntrebare
cu varul stins în sensuri învolburam cuvinte

un ciripit albastru topește noaptea-n ceară
și visul se amână dar… e și mâine-o seară!

 

Publicat în Fără categorie | 21 comentarii

copaci fugind de-acasă

în diminețile senine
arborii au ceva din trufia adolescenților răzvrătiți
fugiți de-acasă

cu cât rădăcinile le sunt mai adânci
cu atât mai mare depărtarea lor
cu atât mai diluat cântecul
cu atât mai încleștată îmbrățișarea
întoarcerii

ieri
un pui de zarzăr
își înălța pe vârfuri prima frunză
peste gard

Publicat în Fără categorie

cioburi în clepsidră

 

uneori
viața e lovită pe la colțuri
unii chiar se dau în vânt
după aerul ei vintage-desuet
dar în secret
lustruiesc ciobul căzut
cu mâneca
și-l ascund într-o clepsidră răsturnată

uneori
ești atât de intim cu lumina
încât îi pui în joacă
ciucuri negri dimineții
doar așa, să vezi cât e de caraghioasă…

uneori
dracii sunt atât de înțelepți
încât dau lecții de mimă
îngerilor păzitori

alteori
pur și simplu trăiești

 

Ana

Publicat în Fără categorie | 15 comentarii

a mai murit o primăvară

sosind
a mai murit o primăvară
pe-altare nenăscute de castan
pe dimineți ascunse
sub mantii reci de fluturi

prin rădăcini
samsarii de lumină
despică burți pubere de mugure cărunt:
e proaspăt neamule
răpus curând – de-o toamnă
cât costă?
doar o viață
vrei rest?
nu am mărunt

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

mai vine luna mai?

când s-a născut din flori
o stea pitică
se adunase Lumea ca la urs
îi calculau pe sub lanterne raza
puțin mirați că josu-i așa sus
iar când, oripilați, zăriră
luceafărul
mirând o novă stinsă
cu stingeri parfumate
într-un ocean de mir
plecară plictisiți
la o adică
înduminecarea
e geamătul din joia de scaiete
visând corola unui trandafir

Publicat în Fără categorie | 12 comentarii

jurnal monden

prințul zurliu desfide calendarul
în fuga bidiviului de ceață
și-a prins doar cu o rază mireasa de mijloc
cu ochi mijiți
păduri vâlvoi
și munți mahmuri de-atâta dimineață
îi pune-n talpă cerul și-n creștet
albe cununi de sare

cine-a-nceput
probabil sens nu are
trădarea ierbii – diversiune justă
cât timp firmanul iernii
e-n buzunarul drept
noiembrie
cu tâmpla sprijinită pe câmpie
așteaptă
arginții iudei ori surghiunul
spre nord
un vânt sticlos
deznoadă ghemul furiilor oarbe

se coc pe buze fragede
săruturi
în spuzele involte
trandafirul
schițează-n taină tipare noi de roșu
târziu
sub genele închise-a rugăciune
nisipul frunzei curge
nemilos

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

telegramă

ah, doar știi adresa…

locuiesc demult

în același colț de vară

mâzgălind penumbre

nu-ți amintești

străzile sunt proiectate

regulamentar

iubiri pare pe dreapta

cenuși sub coasta stângă

speranțe buluc

chiar în piața mare

vezi

ocolește-le cu grijă

ieri

un localnic

a fost deportat pe viață

cerșea miezului nopții

cu lacrimile-n zdrențe

un felinar de ceață

Publicat în Fără categorie | 18 comentarii

ofset

epavele clipei
alfabetare goale
ce zac răsturnate
sub valuri ciobite de scoici
doar urechea mirării
aude țipătul pescărușului
chemări din amurg nenăscut

e vremea…
zefirii
mângâie fruntea culorii sleite
în durerea facerii
senzorul-cercetaș
retrage mugurii-n tranșee
pentru ultima repetiție
cu decoruri și costume

străvechi-editorul
cu peniță de ceață
zgârie-n grabă pe forzațul ierbii
bun de tipar

Publicat în Fără categorie | 14 comentarii

gri etern

răspântii opace…
cărările nu-s
nici miez de lumină
nici basme pe fus
se piaptănă-n grabă
ariadne-n apus
se-ascund sub icoane
iude-n chip de isus

desenează speranța
cu tuș gri, indecis
pe planeta de piatră
legământul promis
de-a rescrie-n sămânță
viul viu și nescris

călimara e spartă
uricarul… ucis

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

aplauze

repetăm discursul de aderare
la emancipatul vom fi cu dicție
fără semne de întrebare
fără semne de mirare
fără semne

sigur, avem abilitatea zidirii
amvonului adecvat
deghizărea arborilor
morți în picioare
a prohodit-o din șa
chiar unu’, de Anjou
iar patosul din frunza de nai
a frunților de bocitoare ascunse
sub broboada tivită-n andrele
ce holbat e ochiul pe față
câte scame în ochiul pe dos
ghem de speranțe albastrul
însăilează cu ocru de   fi-vom
purpuriul mirării  am fost

dar să fim optimiști
mai avem nevoie de-o palmă
și câte aplauze-n ropot
în cortegiu de fost-am
vor fi

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

sst!

un pui de secol
bâjbâie prin cosmos
amorțit:
să-și pună aripi
ori să alunece, alene, în găoacea
ce-l legăna, în visul înfrunzit
din care, iată,
goarna stupidă-a lumii,
cu-n geamăt,
l-a trezit

înjură printre dinți:

mai dați-mi pace!
mă rog,
de ce anume m-ați mințit
cu foc de artificii și clinchet de pahare
ori superstiții care
vezi-doamne, cică,-ar purta noroc?
duceți-vă la dracu’
și, hai!
închideți pe dinafară ușa.
ori ați uitat?

Io, acest secol
nu sunt religios!
Deci, așadar, adică…
mă voi culca, la loc.

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Răstălmăciri

Cerul, în cer, s-a plictisit de moarte…
La veșnic prea-seninul său veșmânt
A înhămat un milion de fluturi
și vrea s-ajungă, astăzi, pe pământ.

N-a luat cu el nici stelele, nici luna;
Le-a scormonit în raze c-un vătrai
Iar soarelui i-a pus o cataplasmă,
Leac bun de fierbințeli și guturai.

De la fereastră, un bătrân ascultă
Infernul cu momeli de elizeu;
Țintind înaltul cu priviri mirate,
Îi cere confirmări lui Dumnezeu.

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Cugetările sărmanului Dionis

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

nocturnă

şi liniştea dormea…
doar paşii moi ai nopții
se furişau hoțeşte peste lume
ținând pe umeri cheia cămărilor de vise
şi-n ochii stinşi, o taină
de nimeni dezlegată
chircit în străveziul clipelor prelungi
încremenise vântul
pândindu-i voalul mat
ba ar fi vrut s-aştepte ba ar fi dat să plece:
„o mai aştept o oră şi
de nu vine, bat!”

 

Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

Căldura iernii

copii-colindatori-la-craciun

foto: internet

Nopți reci izbesc, berbece, în amurgitul stor,
În gânduri amorțite renasc secunde vii,
Din spatele oglinzii răzbat blânde stafii
De amintire arsă și răni ce nu mai dor

Mai ninge o speranță peste catranul lumii
Și-i mângâie obrazul îmbătrânit în rele.
Niciun blestem nu iese din plisc de cucuvele
Doar vântul lacom mușcă, șerpește, fața lunii

Deschid, caste colinde, în inimi, lacăt greu,
Topită printre gene, arsura sării sapă
Culcuș, în care taina Renașterii să-ncapă;
Cuminți, sfinții-n icoane, surâd lui Dumnezeu!

Sărbători fericite, tuturor! 🙂

Publicat în Fără categorie | 19 comentarii

Nu bateți, mai ies eu din când în când!

 

Decembrie țese cu suveică de gheață
Un punct de răcoare infinitului mic;
Cel mare se pierde-n călimara cu ceață –
Mercenar camuflat pe un front inamic.
Doar luna se pare că-i rănită de moarte
Ghemuită-n penumbra ce se scurge încet.
Poetul, nostalgic, o presează-ntr-o carte
Între jerba speranței și-al iubirii regret.

Un soare cu dinți
Desenează în grabă
Un afiș bun de clanță:
Vă rog, nu mai bateți
Câmpii prin ceru-mi!
Sunt plecat în vacanță.

 

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

ubi bene…

cât de alb e nimicul
într-o beznă de fluturi
sau de verde latent
descărnat
memoria pietrei
nu-i păstrată-n albume
ci săpată-n izvor
nesecat
cât încă se-aude
zvon dulce de fluier
și-albastrele freamăte 
torc
fuioarele lacrimei
pe iniștea dorului
și-n inima doinei
se-ntorc

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Inepții la minut (III)

images-1

O inimă de gheață îți poate face, uneori, zilele fripte.
Ieri-dimineață, mi-am curs tot răsăritul în cuburi perfecte, translucide, cu raze încremenite pieziș în tâmpla lucidității.
Dar,  ochiul holbat al lunii cu gene de-ntuneric, mi-a răzvrătit, azi-noapte, o rază ce-a inundat, frenetic, aridul de sub pleoapă.
Pierderi colaterale. De gheață, de foc, de apă…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii