sst!

un pui de secol
bâjbâie prin cosmos
amorțit:
să-și pună aripi
ori să alunece, alene, în găoacea
ce-l legăna, în visul înfrunzit
din care, iată,
goarna stupidă-a lumii,
cu-n geamăt,
l-a trezit

înjură printre dinți:

mai dați-mi pace!
mă rog,
de ce anume m-ați mințit
cu foc de artificii și clinchet de pahare
ori superstiții care
vezi-doamne, cică,-ar purta noroc?
duceți-vă la dracu’
și, hai!
închideți pe dinafară ușa.
ori ați uitat?

Io, acest secol
nu sunt religios!
Deci, așadar, adică…
mă voi culca, la loc.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Răstălmăciri

Cerul, în cer, s-a plictisit de moarte…
La veșnic prea-seninul său veșmânt
A înhămat un milion de fluturi
și vrea s-ajungă, astăzi, pe pământ.

N-a luat cu el nici stelele, nici luna;
Le-a scormonit în raze c-un vătrai
Iar soarelui i-a pus o cataplasmă,
Leac bun de fierbințeli și guturai.

De la fereastră, un bătrân ascultă
Infernul cu momeli de elizeu;
Țintind înaltul cu priviri mirate,
Îi cere confirmări lui Dumnezeu.

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Cugetările sărmanului Dionis

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

nocturnă

şi liniştea dormea…
doar paşii moi ai nopții
se furişau hoțeşte peste lume
ținând pe umeri cheia cămărilor de vise
şi-n ochii stinşi, o taină
de nimeni dezlegată
chircit în străveziul clipelor prelungi
încremenise vântul
pândindu-i voalul mat
ba ar fi vrut s-aştepte ba ar fi dat să plece:
„o mai aştept o oră şi
de nu vine, bat!”

 

Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

Căldura iernii

copii-colindatori-la-craciun

foto: internet

Nopți reci izbesc, berbece, în amurgitul stor,
În gânduri amorțite renasc secunde vii,
Din spatele oglinzii răzbat blânde stafii
De amintire arsă și răni ce nu mai dor

Mai ninge o speranță peste catranul lumii
Și-i mângâie obrazul îmbătrânit în rele.
Niciun blestem nu iese din plisc de cucuvele
Doar vântul lacom mușcă, șerpește, fața lunii

Deschid, caste colinde, în inimi, lacăt greu,
Topită printre gene, arsura sării sapă
Culcuș, în care taina Renașterii să-ncapă;
Cuminți, sfinții-n icoane, surâd lui Dumnezeu!

Sărbători fericite, tuturor! 🙂

Publicat în Fără categorie | 19 comentarii

Nu bateți, mai ies eu din când în când!

 

Decembrie țese cu suveică de gheață
Un punct de răcoare infinitului mic;
Cel mare se pierde-n călimara cu ceață –
Mercenar camuflat pe un front inamic.
Doar luna se pare că-i rănită de moarte
Ghemuită-n penumbra ce se scurge încet.
Poetul, nostalgic, o presează-ntr-o carte
Între jerba speranței și-al iubirii regret.

Un soare cu dinți
Desenează în grabă
Un afiș bun de clanță:
Vă rog, nu mai bateți
Câmpii prin ceru-mi!
Sunt plecat în vacanță.

 

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

ubi bene…

cât de alb e nimicul
într-o beznă de fluturi
sau de verde latent
descărnat
memoria pietrei
nu-i păstrată-n albume
ci săpată-n izvor
nesecat
cât încă se-aude
zvon dulce de fluier
și-albastrele freamăte 
torc
fuioarele lacrimei
pe iniștea dorului
și-n inima doinei
se-ntorc

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Inepții la minut (III)

images-1

O inimă de gheață îți poate face, uneori, zilele fripte.
Ieri-dimineață, mi-am curs tot răsăritul în cuburi perfecte, translucide, cu raze încremenite pieziș în tâmpla lucidității.
Dar,  ochiul holbat al lunii cu gene de-ntuneric, mi-a răzvrătit, azi-noapte, o rază ce-a inundat, frenetic, aridul de sub pleoapă.
Pierderi colaterale. De gheață, de foc, de apă…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Poștașul, câteodată, dă beep de două ori

(parodie după „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi)*

Vorbea întruna. Eu îl rugam să tacă.
Când l-am văzut în ușă, cu tolbă și cu geacă,
Gândeam că vrea să-mi vândă vro marfă mai de soi.
Plutea, în casa-scării, vag iz de usturoi.

Puteam să-i închid ușa ori să îi spun au revoir,
Dar mâna mi se-ntinse, cumva, involuntar…

Și-apuc d’un colț, în silă, o scrisoare.
Mirarea-și puse ciucuri de stupoare.
Să mai existe-n lume vrun năuc
Ce n-are meil? Oațap? Măcar, feisbuc ?!

Publicat în Fără categorie | 20 comentarii

Pași pe nisip

(pantum)

Insomniace lire tresar visând cuvinte.
Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,
Păuni de ploi cad ritmic, peonic ori dactil,
În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte.

Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,
Uitări fluieră vântul, când își aduce-aminte;
În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte,
Se furișează lacrimi sub măști de vodevil.

Uitări fluieră vântul, când își aduce-aminte,
Răsfiră vechi albume iubiri pure de-april,
Se furișează lacrimi sub măști de vodevil,
Ce gureșă e vara, iar toamna, ce cuminte!

Răsfiră vechi albume iubiri pure de-april,
Valul în val se stinge, nu în nisip fierbinte;
Ce gureșă e vara, iar toamna, ce cuminte!
Un fluture sărută o frunte de copil.

Insomniace lire tresar, visând cuvinte.

Publicat în Fără categorie | 14 comentarii

Apus cu mierlă şi canari

Se lăfăia
în galben pluș
oval
o mierlă
ce-și rezervase primul loc
în stal

De sub cortină
se furișa
un zvon
soprana-și agățase
mănușa
ton sur ton
de cuiul lui pepelea
pitit abil

chiar în coloratură

Oh là là
se lamentau
canarii
cioc-în-cioc
trăgând
grăbit
în pași de cazacioc
apus albastru
spre răsărit de foc

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Resemnare

Tălăngi topite-n vuiet… și boii-s toți acasă.
Înfometați, ca lupii, cu botul ascuțit;
Gem ieslele de pâine, în pod au și melasă
Dar ei cerșesc, în lacrimi, grăjdarilor, cuțit,

Ce bocete, ce larmă, și vacile-s locvace!
Au limbile rozalbe și-mbârligate cozi;
N-au griji, și-au dus vițeii, pe lapte și pogace
Să-nvețe gustul ierbii aiurea,-n antipozi.

Zici c-a venit potopul. Și arca e vândută!
Speranța, în rigole, e gata să se-‘nece.
Doar nepăsarea-și sapă, în lacrimă, redută,
Cum viscolul fierbinte topește ploaia rece.

Publicat în Fără categorie | 16 comentarii

Heirup!

Luată cu lenea
uitasem la foc mic
o lacrimă-aromită
în scorțișoara propriei iluzii

Penumbra
punea coarne luminii
maimuțărind haloul
din franjuri ai selenei

O lebădă în pijamale albe
cârpea cu sete
sub ochiul indiscret al unei sălcii
blestem străvechi…

Cââât?!

Îmi suflec pe loc
neclintirile
risipirile
poticnirile
mai sus
de cotul dureros
al ultimei prinsori

O, Doamne,
și-aveam atâtea astăzi
de nefăcut, de neștiut!

Publicat în Fără categorie | 7 comentarii

Inepții la minut (II)

images-1

Într-o lume perfectă, oamenii par umerașe perfecte pentru tristeți perfecte. Câteodată, răzvrătindu-se, vreun umeraș își aruncă povara la podea, bucurându-se înghesuit.
– Ce dezordine! Se oripilează Opinia Publică, așezând grijulie pelerina pe umerii nerușinați ai rebelului.

Publicat în Fără categorie | 13 comentarii

Și bei, amară, luna

Când inutil ți-e frate
și soră ți-e totuna
izbești ziua de noapte
și bei, cu noduri, luna

Zaharisit, brumarul
înfofolit în ceață,
își bâlbâie ferparul
cu-aplomb de slugă hoață
…..
O togă-n vânt
condamnă
frunzișul răscolit

Mi-e-a timp pierdut
mi-e  toamnă
mi-e-a cărți de recitit

Publicat în Fără categorie | 14 comentarii

când lupul n-are nicio vină (pamflet)

fantome de hârtie arau câmpul, pe dos.
oi – negre altădată… vopsite caraghios.
chiar behăitul neaoș sună, cumva, altfel…
lupul – parcă-i  delete – doar  umbra e de el

măgari – țanțoşi pândari – ce în copite scurmă
tot bitul încă reavăn ori neatins de turmă.
după ce-şi scot cu grijă masca de ciobani
setează sleep background și par, cumva, umani

se schimbă-ncet balada; e-o lume de păstori
şi oile sunt multe, născute ades din flori,
cu lână ca mătasea, clonate, berce, breze…
păcat doar că imaşul… e plin de kăkăreze

(iertat fie-mi cuvântul. nu-i cool?! să se noteze!)

Publicat în Fără categorie | 13 comentarii

gând ațipit

ai adormit
zănatic gând
o clipă…
nici nu mai ştiu
cine pe cine
legăna

țipăt de fum
blestem legat
uitărea…
nici nu mai ştiu
cine pe cine
amăgea

ne urmăream
de după vis
tăcerea…
nici nu mai ştiu
cine pe cine
murmura

 

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Zbenghi, căpușe, corcodușe…

Un munte, un dinte și un zbenghi în frunte
Plecară spre seară la o verișoară
Primară sprințară cu fermă la țară
Să se-nfrupte cu linte și doruri mărunte

Îi luară din gară o floare și-o scară
Richter fără fler dar cu mână de fier
Și-un cuier curier învelit în mister
Dar și-o moară flecară și o viață amară

Cu picioare ușoare prinse-n rime hilare
O mătușă la ușă scărpina o căpușă
La trup găletușă la cap corcodușă
Ce iubea cu ardoare un junghi în spinare

Când vara senina aprinse lumina
Un dinte și-un munte se-apucară s-o-nfrunte
Doar zbenghiul sări s-o sărute pe frunte
(O, Doamne, că mare îți este Grădina!) 🙂

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Sens unic

 

Colindă toamna în calești regale
Pe la supuși, tainul să-l adune,
Prinos de ode ori de vorbe goale
Strânse velin și candid, în albume.

Tresare verde o lacrimă corai,
Calp giuvaer pe dimineața oarbă;
Îngână veșted, funebru, fără grai,
Ultimul marș, un greiere în iarbă.

Apoi, fără de veste, într-o seară,
Sleiți de ghețuri ori diluați în ploi,
Iar ne va  năzări a primăvară –
Morganic sens dat iernilor din noi.

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

autoimprecație

 

colinda-m-ar verbe verzi
printre mierle prin livezi
prozodi-mi-ar versul bleg
noime seci cu miez întreg
prozidi-m-ar dimineți
din zori galeși mălăieți
șotroni-mi-ar gândul viu
devremele lui târziu
desmierda-m-ar fluier dulce
în vechi doine să mă culce
adia-mi-ar fruntea caldă
melci hoinari în cavalcadă,
lăsa-mi-ar fruntea pe-o rimă
o baladă anonimă
descânta-mi-ar insomnia
Măria Sa, Poezia!

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Bucolică

Parodie (!) inspirată de textul* melodiei postate ieri

Se-ntind alene potecile-n grădină
Zâmbind luminii cu zbor curat, de fluturi
În colț, mai pâlpâie a galben o sulfină
Zbicindu-și alintat roua din ciucuri

E-atât senin că cerul nu-l cuprinde…
Se varsă-n râuri fuioare moi de ceață
În viu desiș, cu trestii unduinde
Pândește lacom linii, o becață

Doar în pridvorul casei de pe luncă
În timp ce-și împletea cu sârg cosița
O mândră-i da iubitului poruncă:
– Când pleci, ai grijă să închizi portița!

Publicat în Fără categorie | 7 comentarii

Nea Mărine, nea Mărine…

Nea Mărine, nea Mărine!
Să-ți fie, neică, de bine…
De când mi-ai zâmbit, odată,
Îmi făcuși inima zloată…
Sunt munteancă. Nu-mi stă bine?!
Eu, de te-aș iubi pe tine…
– va urma… 🙂 –

 

Publicat în Fără categorie | 12 comentarii

Inepții la minut (I)

images-1

La urma-urmei, filosofia e doar o clacă de vorbă. O strigătură-n hora secundei reciclate. În trânta cu adevărul, important e să șochezi – și, poate,  să trișezi – dozând spițerește cucuta.
–  Ia, ia cu must – spuse Maestrul unui tinerel retras în umbra generoasă a propriilor amărăciuni.
Prea târziu, mulțimea desenase deja mii de bufnițe pe chinorozul ri(d)urilor de fiere ce i se prelingeau înțelept în barbă.

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu