Dacă-aș mai trăi vreodată
I-aș fi roții a cincea roată
Neurâtului ‒ urâtul
Uroborusului ‒ gâtul
Ciulului i-aș fi cercel
Isos berc în isoscel
Ori buric de târg m-aș face
Za-n zadarul din noroace
Și-n viersul ploii de vară
Aș fi vorba de ocară
Visului de vis sătul
I-aș spune deschis
Destul!
Nu găsesc cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut poezia asta! E minunată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță! mă bucură și mă emoționează aprecierile tale. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Destul nu, maxim de frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Nu știu cum e distribuită eluziunea în numele blogului tău. Să zic: mulțumesc, cre! sau mulțumesc, icre? 🙂
ApreciazăApreciază
Mă puteţi numi George, așa mă cheamă, ori Sorin, cum doriţi, fără să îmi mulţumiţi neapărat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok, George! Trebuie să-ți mulțumesc, fie și pentru textele frumoase pe care le citesc pe blogul tău. 🙂
ApreciazăApreciază
Versul doi n-ar trebui schimbat? Nu-l înteleg. Propun- „Aş fi spiță fără roată” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la acest vers am conceput textul, semnificând, în mintea mea, inutilitatea absolută. „A cincea roată la căruță” s-a mai văzut. Nu e rău nici „spiță fără roată”. Mulțumesc pentru lectură și comment! 🙂
ApreciazăApreciază
Am citit mai atent. Ai dreptate. Scuze
ApreciazăApreciază
Nu ai de ce să te scuzi, mă bucur să-ți știu părerea. 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasă poezie
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut foarte mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Ano, nu mai visa… dacă. Destul! 🙂 Scrie, că-i bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mihaela, promit! Ar merge și: Mihaela, promit? 🙂
ApreciazăApreciază
Merge… ca titlul următoarei poezii. 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut…tare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, doamna Alexe. Mă scuzați, acum am văzut commentul.
ApreciazăApreciază