jurnal monden

prințul zurliu desfide calendarul
în fuga bidiviului de ceață
și-a prins doar cu o rază mireasa de mijloc
cu ochi mijiți
păduri vâlvoi
și munți mahmuri de-atâta dimineață
îi pune-n talpă cerul și-n creștet
albe cununi de sare

cine-a-nceput
probabil sens nu are
trădarea ierbii – diversiune justă
cât timp firmanul iernii
e-n buzunarul drept
noiembrie
cu tâmpla sprijinită pe câmpie
așteaptă
arginții iudei ori surghiunul
spre nord
un vânt sticlos
deznoadă ghemul furiilor oarbe

se coc pe buze fragede
săruturi
în spuzele involte
trandafirul
schițează-n taină tipare noi de roșu
târziu
sub genele închise-a rugăciune
nisipul frunzei curge
nemilos