repetăm discursul de aderare
la emancipatul vom fi cu dicție
fără semne de întrebare
fără semne de mirare
fără semne
sigur, avem abilitatea zidirii
amvonului adecvat
deghizărea arborilor
morți în picioare
a prohodit-o din șa
chiar unu’, de Anjou
iar patosul din frunza de nai
a frunților de bocitoare ascunse
sub broboada tivită-n andrele
ce holbat e ochiul pe față
câte scame în ochiul pe dos
ghem de speranțe albastrul
însăilează cu ocru de fi-vom
purpuriul mirării am fost
dar să fim optimiști
mai avem nevoie de-o palmă
și câte aplauze-n ropot
în cortegiu de fost-am
vor fi
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Foarte frumos…mi a placut mult „suntem doar
la a nu fi distanță”….
O seara pe placul inimii tale ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere și urări! O zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”cine să mai spargă sâmburii adevărului
ascunși în șoșonul trădării
în hohot prefăcut de bocitoare
ai fost, ai fost…”
cât de frumos surprinzi totul, Anna! Jos pălăria! Un poem foarte bun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mihai! Mă bucură aprecierea ta, ca de fiecare dată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place tonul tău optimist 🙂 , dar ne emancipăm, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un optimism de circumstanță, Mihaela. Dar nu am eu inima să-ți dau vreo veste rea – ne emancipăm, precis! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa fim (optimisti)! 🙂 Imi place.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fim, fir-am noi să fim (optimiști)! 🙂
Mulțumesc pentru lectură și apreciere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Profund, actual, trăit cu sufletul, vine versul tău… să fim optimiști, altfel nu vom mai fi! Mulțumesc mult, un îndemn absolut convingător. Mult spor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu vă mulțumesc pentru răbdarea, deschiderea și îngăduința cu care-mi citiți textele.Un frumos sfârșit de săptămână vă doresc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană