sst!

un pui de secol
bâjbâie prin cosmos
amorțit:
să-și pună aripi
ori să alunece, alene, în găoacea
ce-l legăna, în visul înfrunzit
din care, iată,
goarna stupidă-a lumii,
cu-n geamăt,
l-a trezit

înjură printre dinți:

mai dați-mi pace!
mă rog,
de ce anume m-ați mințit
cu foc de artificii și clinchet de pahare
ori superstiții care
vezi-doamne, cică,-ar purta noroc?
duceți-vă la dracu’
și, hai!
închideți pe dinafară ușa.
ori ați uitat?

Io, acest secol
nu sunt religios!
Deci, așadar, adică…
mă voi culca, la loc.