Nu bateți, mai ies eu din când în când!

Publicat pe 05/12/2016 de anna c. ronescu

 

Decembrie țese cu suveică de gheață
Un punct de răcoare infinitului mic;
Cel mare se pierde-n călimara cu ceață –
Mercenar camuflat pe un front inamic.
Doar luna se pare că-i rănită de moarte
Ghemuită-n penumbra ce se scurge încet.
Poetul, nostalgic, o presează-ntr-o carte
Între jerba speranței și-al iubirii regret.

Un soare cu dinți
Desenează în grabă
Un afiș bun de clanță:
Vă rog, nu mai bateți
Câmpii prin ceru-mi!
Sunt plecat în vacanță.

 

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Nu bateți, mai ies eu din când în când!

  1. castanman zice:
    05/12/2016 la 18:04

    Psst…norii-s placați cu faianță.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. anna c. ronescu zice:
    05/12/2016 la 18:38

    Ok, de-i sincer, fără machiaj! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  3. Poteci de dor zice:
    05/12/2016 la 19:36

    Are şi soarele ăsta nevoile lui. Numai noi facem figuri şi îi cerem socoteală.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. munteanioan zice:
    05/12/2016 la 20:17

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  5. ovi zice:
    07/12/2016 la 1:28

    si totusi… mai bat o data… si inca o data… campii… pentru ca-mi place afisul aninat de clanta… si nu ar el… imi strneste dor de vacanta… pentru ca cel de frumos, fostu-mi-a ostoit aici…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu