Colindă toamna în calești regale
Pe la supuși, tainul să-l adune,
Prinos de ode ori de vorbe goale
Strânse velin și candid, în albume.
Tresare verde o lacrimă corai,
Calp giuvaer pe dimineața oarbă;
Îngână veșted, funebru, fără grai,
Ultimul marș, un greiere în iarbă.
Apoi, fără de veste, într-o seară,
Sleiți de ghețuri ori diluați în ploi,
Iar ne va năzări a primăvară –
Morganic sens dat iernilor din noi.
„Cândva, fără de veste, într-o seară,
Sleiți de ghețuri ori diluați în ploi
Iar ne-om preface că e primăvară –
Morganic sens dat iernilor din noi”
Superb poem!
O Toamna frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult Simona! Așijderea! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E plin de sensuri sensul tău unic. Mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că doar „sens interzis” lipsește.Dar, știi tu mai bine cum e cu străbaterile. Mulțumesc, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iar ne-om preface că e primăvară –
Morganic sens dat iernilor din noi
Da, chiar mă încântă jocul metaforelor din versurile tale, draga mea ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucură aprecierea dumneavoastră, mulțumesc! 💖🌻
ApreciazăApreciază