Parodie (!) inspirată de textul* melodiei postate ieri
Se-ntind alene potecile-n grădină
Zâmbind luminii cu zbor curat, de fluturi
În colț, mai pâlpâie a galben o sulfină
Zbicindu-și alintat roua din ciucuri
E-atât senin că cerul nu-l cuprinde…
Se varsă-n râuri fuioare moi de ceață
În viu desiș, cu trestii unduinde
Pândește lacom linii, o becață
Doar în pridvorul casei de pe luncă
În timp ce-și împletea cu sârg cosița
O mândră-i da iubitului poruncă:
– Când pleci, ai grijă să închizi portița!
Miroase a adulter, acolo apar poruncile iubitei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu ce să spun… autorul nu specifică 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La început v-am dat dreptate, dar… adulterior m-am răzbucolit! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
Mi-ați închis, fără milă, portița replicii. Și eram repli(bu)coolică! 🙂
ApreciazăApreciază
Text melodie „Să-ți fie, neică, de bine”
(transcrisă direct din derularea cântecului, îmi cer scuze pentru eventuale scăpări) 🙂
Frunzuliță trei sulfine
Să-ți fie, neică, de bine
Să-ți fie bine sau rău
Nu-ți mai sunt drăguță eu
Că dragostea mea curată
Ai spus-o la lumea toată
Poți să o mai spui odată
Nu te-oi mai iubi vreodată
Să nu mai vii pe la poartă
Cum veneai și altădată
De-acum să nu-mi mai ții calea
Noaptea nu mai cunosc valea
Nici poteca din grădină
Pe unde mergeam de mână
ApreciazăApreciază
Varianta asta e folk, nu? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e varianta „nuntă fără lăutari” 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane