Inspirată fiind de blogul domnului Nautilus – https://alphagora.wordpress.com – voi îndrăzni să vă provoc și eu la un fel de concurs blogofil, blogoform și blogomorf, fără premii, fără miză, ba, chiar fără sens. 🙂
Având în vedere preambulul, înainte de a-mi plânge-n pumni, iată la ce m-am gândit:
Un concurs de creație, având la bază o știre!
Orice concurent, în baza unei știri (politice, socio-economice, culturale, sportive, științifico-fantastice etc.) va descrie în versuri, proză, grafică ori fotografie acea știre filtrată prin propria viziune. Cu o singură condiție: acea știre să fie reală (va fi salvat site-ul, publicația, blogul etc. unde apare știrea respectivă, și va fi afișat la sfârșit, pentru a respecta dreptul de autor).
După ce fiecare concurent își va posta creația, orice cititor îți va exersa deducția, încercând – în sens invers – să recompună știrea.
Câștigător va fi acel (acea) care va avea cele mai multe comentarii în care știrea ce a stat la baza postării va fi mai aproape de adevăr. Dar și comentatorul care a intuit cât mai corect știrea.
Premiile vor consta în bunăvoința celor care vor posta pe propriul blog atât creațiile participanților cât și comentariile de substanță. 🙂
Cer, public, ajutorul domnului Nautilus – având în vedere experiența – dar și a celorlalți prieteni, în vederea definitivării regulilor de participare. 🙂
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
M-ați cauzat inefabil!
”orice cititor îți va încerca deducția” (a mea??), ”sfâșit”, ”să recumpună”, ”teremenilor”, e multă emoție în scrierea dumneavoastră! Felicitări pentru inițiativă.
Sincer, dincolo de ortografie, nu pricep logic despre ce e vorba, mintea mi s-a prins în niște contradicții, dar citesc mai târziu și poate înțeleg. În principiu sună bine, dar m-aș răzbuna prin neparticipare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleu, şi mai vreau să organizez concurs de creație! 🙂 Dar nu de emoție am greşit ci din grabă, n-am mai recitit. Mă bucur că ați înțeles totuşi despre ce e vorba, mi-e temă însă că voi fi singurul participant. Şi câştigător. Precis voi ghici ştirea. 🙂
ApreciazăApreciază
No hai că m-am prins. 🙂 Găsiți întâi măcar doi participanți (nu mă numărați) și mai vorbim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vin cu o sugestie, dacă nu te superi şi sper să nu. Oare n-ar fi mai clar dacă ai încerca tu o primă postare de genul ăsta? Şi pe urmă să încercăm şi noi, având un exemplu? Deşi, poate ar fi mai mai accesibil dacă ar fi o oarecare limitare cu ştirile. Că la j de mii câte găsim într-o zi, am cam pluti într-o mare de necunoscut. Nu ştiu, eventual să fie o regulă cum că ştirile să fie din ziua postării, de exemplu. Şi să aibă ca protagonişti persoane publice, indiferent de zonă.
Sper că nu am supărat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cum aș putea să mă supăr, dragă Potecuță, pe cărarea ce-o faci în desișul de intenții de mai sus? 🙂
Ai mare dreptate, limitarea știrilor la ziua postării e o idee foarte bună – indiferent dacă știrea este despre un eveniment petrecut altădată. De exemplu, despre Ziua Unirii, să zicem, apare o știre azi cum că cineva, nu spun cine, persoană importantă, dorește să se sărbătorească vara, când condițiile meteo sunt propice unei hore cumsecade, pe asfalt uscat. 🙂 Voi încerca mai târziu, după ce-mi beau cafeaua 🙂 să transmit în felul meu această știre (inventată, de data aceasta, deci nu voi fi obligată să menționez sursa).
Mulțumesc mult pentru sugestii, poate mai ai și altele, dacă nu te aștept cu nerăbdare după start.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am revenit, cum am promis, cu versiunile mele – un pic aiuristice, recunosc – privind știrea (inventată) de mai sus:
Bade, dacă mă iubești
Nu-mi va fi în van dorința:
Hai să facem nunta marți,
Că mi s-o ‘nvechi catrința!
sau:
Napoleon Fărâmiță își verifică borseta louis vuitton. Bastonașul de mareșal ședea cuminte lângă șurubelnițe, chei și alte scule de borfaș, peste care așezase, strategic, poza Cațaphinei de Beauharnić, marea lui iubire, cea care îl aștepta, cu acul înfipt în broderia rochiei de mireasă, să se întoarcă din război. Războiul se încheiase demult, și nici un altul nu se întrezărea în lumea asta pacifistă până la greață. „Nu-i nimic! De o încăierare, ceva, tot voi face eu rost” își zise el, optimist și porni în pas vioi pe Calea Victoriei.
Ar mai fi bancul cu bețivul care-și caută cheia sub felinar, că la ușă era întuneric, dar cum nu l-am inventat eu… 🙂
Am ales un mod amuzant de a trata chestiunea, dar, în funcție de știre, orice alt stil e binevenit. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
sau vii tu cu o stire iar participantii o modifica dup ce gen vor: poezie, comedie, drama,stirile de la ora 5, „mireasa pentru socrul meu”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană