Călcâi și piatră
unea, în mers, sandala.
Oprește-te!
Zise ursuz dintâiul.
Menirea ta-i să cuibărești călcâiul
în branțul moale, neted, mătăsos.
Și-atunci?
Ce duci cu tine, aiurea, fără rost
ăst bolovan neșlefuit, anost?
Așteaptă doar nițel, să mă ridic
și, fără supărare,
te-oi scutura un pic.
Ce ușurare!
Șopti cu un suspin.
Alături chiar,
rânjea viclean un spin.
Morala: in lanturi sa se traga apa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Morala hohotea, pe marginea șanțului, lovindu-și palmele de genunchi. : )
ApreciazăApreciază
Morala?
Când e să fie, va fi
Ori de la piatră,
ori de la spin.
Acceptă și rezolvă, nu te mai feri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aveți mare dreptate. Dar, câteodată, când rezolvarea îți dă cu rest, e plăcut să dai vina pe abac. 🙂
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie uşurat pasul. Dar nu e de la sandale… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa cred şi eu. Nu e de la sandale, ci de la călcâiul vulnerabil. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum pe pământ tihna e o stare provizorie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi relativă, din fericire. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc, domnule Muntean!
ApreciazăApreciază
o adevărată măiestrie poetică
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine, orice apreciere sau simplă vizită a dumneavoastră pe blog e un dar neprețuit. Mulțumesc mult, domnule Ichim! : )
ApreciazăApreciază