Șontâc-șontâc

 

Călcâi și piatră
unea, în mers, sandala.
Oprește-te!
Zise ursuz dintâiul.
Menirea ta-i să cuibărești călcâiul
în branțul moale, neted, mătăsos.
Și-atunci?
Ce duci cu tine, aiurea, fără rost
ăst bolovan neșlefuit, anost?
Așteaptă doar nițel, să mă ridic
și, fără supărare,
te-oi scutura un pic.
Ce ușurare!
Șopti cu un suspin.

Alături chiar,
rânjea viclean un spin.

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Șontâc-șontâc

  1. castanman zice:

    Morala: in lanturi sa se traga apa.

    Apreciat de 1 persoană

  2. vax-albina zice:

    Morala?
    Când e să fie, va fi
    Ori de la piatră,
    ori de la spin.
    Acceptă și rezolvă, nu te mai feri!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Trebuie uşurat pasul. Dar nu e de la sandale… 😉

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nautilus zice:

    Acum pe pământ tihna e o stare provizorie…

    Apreciat de 1 persoană

  5. munteanioan zice:

    Reblogged this on Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

  6. dumitruichim zice:

    o adevărată măiestrie poetică

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s