Popas

Îmbrobodită-n horbotă de ceață,
Veghea regina crestelor, semeață;
Obrazul nins părea că şi-l ascunde
Sub evantai de brazi cu gene ude.
Pornit de jos, din margini de răstoacă
Un pui de vânt, la primu-i zbor, în joacă,
Atârnă gaica unui nor în grindă.
Atâta cer! Nu poate să-l cuprindă
Cu aripi mici și suflu-i tinerel;
În clinchet violet, un dedițel
Descântă de deochi o ciumăfaie.
Soarele copt se stinge-n vâlvâtaie,
Şi-i face Lunii semn, pentru popas:
– Pe unde umbli? Hai, mai ai un ceas!

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Popas

  1. Atâta cer e-n versurile tale!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Superb pastel! Mult spor și inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mihaela zice:

    Un popas și mai fac un pas…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s