O idilă ușoară, cu sandale de vară
O capră cu râie dansând pe călcâie
O fostă mireasă, în capot lung, de casă
O frunză de praz și-un fuscel din pârleaz
O gură de apă și-o iuțeală de ceapă
O soră de nașă și un brav bulibașă
Cinci ouă de țară și o muscă hoinară
Un coc și-o cocuță, un ghioc de chivuță
Un fante de tobă și-o cățea xenofobă
Trei citate pe net și-un poem desuet
Un cocoș pintenat și un risc asumat
Un banc fără sare, un car de răbdare…
Și-au dat întâlnire în trenul spre mare
Nu am lăsat speranţa dar mi-a plăcut mult, mult de tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine-ai făcut că n-ai lăsat speranța, era un şiretlic, să am eu o rezervă… 🙂
Mulțumesc de trecere, aprecierile tale sunt mereu reconfortante!
ApreciazăApreciază
Ce m-a furat titlul, trebuie să recunosc… O frumoasă călătorie în acest… tren de plăcere (versificată), alături de toate personajele. ☺ Fie-ți inspirația cât mai aproape! De fiecare dată, cu sau fără sandale… ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te-a furat titlul dar n-ai pierdut trenul… din vedere. 🙂
Inspirația mi-e teamă c-a rămas în sus-numitul tren, o aştept şi eu în fiecare haltă, dar îți mulțumesc pentru urare şi pentru bobul de zăbavă! 🙂
ApreciazăApreciază