steaua mării domnea
peste valuri și stânci
înnodam dimineți
câte trei, câte cinci
focuri mari nisipeam
în mojare adânci
şi cu ele pictam
macii tineri din lunci
cât de sus avântam
pescăruşi de coral
dintr-un cer spre alt cer
fără punct cardinal
dintr-o lacrimă beam
zborul viu, vertical
iar pe alta-nălțam
o estradă de bal
steaua mării visa
rătăcită-ntre stânci
risipim dimineți
câte trei, câte cinci
îngropăm jarul stins
lângă macii din lunci
nisipim vise vechi
în mojare adânci
Ana
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
E o poezie frumoasă, dragă Ana care m-a făcut să revin și să o recitesc (deci, dublu like cum s-ar zice). Strofa a doua din poezie mi-a reamintit de cuvintele unui sfânt drag, că: ”omul are două aripi, harul și libertatea”. Un weekend minunat !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc foarte mult pentru cuvinte și (dubla) lectură! O duminică minunată vă doresc și eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Diminețile, cafele amare. De nostalgie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La a 3-a citire mă gândeam că ar fi păcat ca Alifantis 🙂 să rateze șansa acestui poem. Mi-ar plăcea să-l aud; nu știu alții cum sunt.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
M-am răzgândit! Nu mai sunt de acord cu ultima afirmație din primul paragraf. :)))
Iar dacă Alifantis – prin cine știe ce minune, ar citi măcar poezia mea, voi face casting săptămânal de bloguri pentru dumneavoastră. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dupa ce am citit-o si recitit-o 🙂 m-am simtit ca un copil mic ce spune: „Ce-mi place! Ce-mi place!”
Foarte frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Dyana! :),
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, un poem cu o muzicalitate aparte. Cântul acesta versificat ar merita atingerea delicată a strunelor. Are dreptate Nautilus. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu asta mi-a fost intenția dar, când doi îți spun că e o poezie cantabilă… îi crezi pe cuvânt. 🙂
Mulțumesc, Cristian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! : )
ApreciazăApreciază