nimic nou

pare o zi obișnuită…
după ultimul atentat
teroriștii au plecat la băi
acuzând dureri de șale
lăcătuși de circumstanță blochează
ușile batante ale crizei
cu brexit nevrotic de unică folosință
cuvântul interbelic stă ca pe ace
în dicționare
trenuri vlăguite
șuieră peste scaieții bărăganului
cântece pionierești

pare o zi obișnuită…
inocente mimoze de asfalt
probează escarpeni antiderapanți
ultimul răcnet
romantici incurabili
despică cu șișul
burțile iubitelor
sensibilitatea caracatiței
bate-n pronosticuri
porcul mystic
(și nici baba vanga nu se simte prea bine)

pare o zi obișnuită…
prin subsoluri de pagini insalubre
torționarii agențiilor de știri
pleznesc de nu se vede
poezia

Ana

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la nimic nou

  1. Suntem în realitatea imediată – dureroasă, de altfel -, ceea ce infirmă unele zvonuri ☺ conform cărora majoritatea poeților trăieşte (dintotdeauna) într-o altă lume. Incisiv.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu nu sunt poetă (deși mi-ar plăcea să fiu 🙂 ). Și, dacă tot nu sunt, prefer să simt mărăcinele realului în călcâiul zilei. E drept, de multe ori uit de el, șontocăind prin lumina poeților adevărați. 🙂
    Mulțumesc, Cristian!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Nautilus zice:

    „Eu nu sunt poetă” –> uite-așa își dă omul singur în cap (cu pliciul), nimic nou.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu știam că am o anumită îndemânare de a-mi tăia singură creanga de sub picioare; de procedeul acesta liric (cu pliciul) nu știam. Credeți c-ar trebui să mă simt cu musca pe căciulă? :)))

      Apreciază

      • Nautilus zice:

        în general zicalele mele ignoră tradiția, dar vă puteți gândi la o muscă bine lipită de căciulă, rezistând la lovituri succesive.

        Apreciază

        • În ceea ce vă privește, singura muscă s-a aciuat nu pe căciulă, ci sub umbrela admirației și a respectului sincer pentru tot ceea ce scrieți pe blog, precum și a recunoștinței, fiind unul dintre primii mei cititori. Dar, la o adică, așa cum îmi sugerați chiar dumneavoastră, dacă e cazul, o pliciuiesc de nu se vede.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s