Tot mai plin este minciogul,
Dens puhoi în mal se frânge;
Plevușca sare năvodul,
Valuri seci mugesc, nătânge.
Sub coasta de carne suptă,
Crocodilii sapă cuiburi,
Urlă tactici noi de luptă
Amirali de ape tulburi.
Arcă nu-i, nu-s nici corăbii,
Lemnul e învins de cari.
Vulturii, mânați de vrăbii
Cară hoituri de pescari.
Frunzele-au pierdut pecetea
Soarelui și-al roadei cod,
Din izvor țâșnește setea,
Șerpii sâsâie-a prohod.
***
Vântul stinge Ursa-Mică,
Și-i șoptește, tandru, Lunii:
– Hai, adormi, nu-ți fie frică,
A fost doar sfârșitul lumii!
Ana
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
..frumos Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc dmd! 🙂
ApreciazăApreciază
Tulburător final, trebuie să recunosc…
Acest „doar sfârşitul lumii” nu devine doar un vers de final care trage linia sub un poem „tablou” (tuşe apăsate, expresive), ci împinge şi imaginaţia dincolo de mesajul vizual.
Poate doar acel „alint” al vântului dă o notă catifelată întregului, dincolo de imagini contrastante – în sensul bun al cuvântului.
Gânduri bune la ceas de seară, mă bucură o astfel de lectură! 🙂 Spor la scris în continuare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Cristian, pentru comentariu și aprecieri! Și eu citesc cu multă bucurie blogul tău, 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În plin m-a lovit, am simţit finalul ca pe un pumn în stomac.
Imagini, sunete, toate astea atât de bine redate! Felicitări!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult Potecuță pentru apreciere și comentariu! Și-i mulțumesc și domnului Nautilus că a fost de acord cu tine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu cu plăcere comentariilor anterioare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu și eu propriilor răspunsuri de mulțumire de mai sus! Și mai adaug o mulțumire-n plus. 🙂
ApreciazăApreciază
Finalul face toţi banii :)) Frumos poem
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru lectură și apreciere! M-a salvat finalul, altfel trebuia să dau cititorilor rest. Nu că n-aș avea mărunțiș… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană