Îs bucuros că-s viu și că nu-s mort! Că s-a gătat când nu eram și-acuma sunt…
Sunt bucuros că văd și că nu-s orb; îs bucuros că merg și strâmb și drept și că nu-s șchiop de-un mers sau chiar de doi.Îs bucuros că simt când te ating și că nu e lipsit degetul meu, și nicio parte de la sus spre-n jos…Îs bucuros c-aud și că nu-s surd, dar nu aud orice: că nu-s un radio cu buton, și-s bucuros că-s surd. Când câinii fug de-un fluier mut, eu trec zâmbind, și-s bucuros că-s surd.
Îs bucuros că scriu și că am pix și înțeleg un semn și înc-un semn, și un simbol și-un lung șirag de mâzgăleli nu-i mut în ochiul meu, ba chiar și-alt șir, chiar dacă nu deplin și nici nu tot. Sunt bucuros că simt în păr și-n nări cum se învârte steaua…
Vezi articolul original 516 cuvinte mai mult
„Când câinii fug de-un fluier mut, eu trec zâmbind, și-s bucuros că-s surd”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..pai nu? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din punctul de vedere al câinelui păreți victima perfectă (în fraza citată). Dacă n-a plecat câine surd la vânătoare, eu zic să nu-l credeți pe cuvânt, câinii au o pasiune pentru fluiere, mute sau nu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu prea cunosc pasiunile cainilor.. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, este de reținut articolul.
ApreciazăApreciază