vin vulturii nopții
vin vulturi
strigam
amurgu-i descântă
în dulceață de lied
aștern pagini albe
pe cuvântul beteag
speranțe dospite
în clondire de vid
țip mirări pe găvane de ceață
vin vulturi
vin vulturi
au dâre pe clonț
de timp sfârtecat
și stârvuri de oră
în gheare
nisip de alhambre
în ochiul holbat
cât catran risipit peste vară
*
gonită de tunet
stă pitită-n pervaz
şi croncăne-a ploaie
o cioară
Ana
Imagini frumoase în acest poem curgător ca un cântec/descântec. Şi aş pune un accent aici:
„în dulceață de lied
aștern pagini albe”
„tivesc cu o rimă
poemul-gablonț
și le cer
în genunchi
doar o vară”
Plus partea de final – din punctul meu de vedere este chiar un poem în poem.
Am apreciat şi apreciez întotdeauna grija autorului pentru detalii şi pentru creionarea unor imagini care au forţă şi rămân în memoria cititorului, avizat sau nu.
Mi-a plăcut. Spor la scris în continuare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am întârziat cu răspunsul, îmi cer scuze, dar m-am bucurat pe-ndelete de cuvintele tale frumoase!
Nu mă dau în vânt după versurile precum o lucrare de control din clasa a IV-a, în care cititorul, asemeni învățătorului răbdător, îi scrie cu roșu elevului neglijent semnele de punctuație, dar mă mai joc din când în când… Norocul meu să am cititori atât de răbdători și inteligenți! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu tot timpul avem inspirație, să ne bucurăm măcar de cioară sau ciornă. Ești imprevizibilă! Mă pregătisem să zbor cu vulturii 🙂 , iar în final îmi croncăne. Și-mi place!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult Mihaela pentru lectură și semnele lăsate! Periplul tău printre textele mele mă bucură și mă emoționează. (Cu această ocazie îmi mai recitesc și eu textele, la unele am făcut câteva modificări, chiar și la acesta) 🙂
ApreciazăApreciază