Câteodată…

Câteodată,
eul meu murdar de dude negre
se-ascunde în grădini
sculptate
în gheața înțeleaptă
a florilor de măr
aseară,
un vecin, mărar,
mă strigă, peste gard:
– Uite-l, bre, aicea!
zăcea,
cu mâinile sub cap
pitind merele-n pom;
scăpă c-un hematom
dar zace-n jar de friguri…
e-al dumitale, oare?
– Al meu, al meu…
zisei stingher
ștergând
în lung de mânecă
o ielă din obraji
aprinsă-n drac de horă.
Treci, mă, acasă,
pramatie zăludă…
umpluși, cum îți zisei,
trei căldărușe,
ochi,
cu corcodușe?

Ana

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Câteodată…

  1. rubenbucoiu zice:

    „Treci, mă, acasă,
    pramatie zăludă…” 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. noradamian zice:

    Sprințare versuri, jucăușe tâlcuri 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. rubenbucoiu zice:

    Reblogged this on călătorru' and commented:
    „..eul meu murdar de dude negre” 🙂

    Apreciază

  4. dumitruichim zice:

    ”pramatie zăludă…” – Ce procentaj de pramatii este permis printre hematii în orele de vizită? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • După cum se știe, în Hematocritica hematitei dure, marele filosof Hemocrit considera că hematomul unei pramatii nu respectă niciodată orele de vizită, astfel încât, după sfertul academic, hematologul închide poarta și dă drumu’ la câini. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. Mihaela zice:

    Drag de eul tău copilăros!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s