Măgarul înțelept

Un om leneș, dar mândru, ca un curcan moțat
Trăia, demult, odată, în margine de sat;
Și, într-o zi, dând gata absintul din pahar
Îi năzări că-i musai să-și cumpere-un măgar.

„La ce-i bună recolta de orz sau de hamei
De n-ai cu ce, pe toată, acasă să o iei?
O cară ea, nevasta, da-i gârbovită tare,
Nici trei saci cumsecade nu duce pe spinare”.

Își numără cu grijă bănuții din șerpar
Dar nu avea, sărmanul, nici pentru un samar.
„Întâi mi-oi lua biciușcă și, când pe prispă-oi sta,
Îmi voi dresa măgarul numai pocnind din ea”.

Oftând de-atâta muncă, și-aruncă ochii-n grindă
De care-atârnă-n sfoară, un licăr de oglindă:
”Iote! De treaba asta nici că aveam habar.
Mă duc să beau o bere, avem deja măgar!”

Ana