Bob de orez

Uitasem mâinele…
andrelele zilelor
albe, negre
zăceau înfipte
în monocromia
unui azi dezlânat
atunci
au năvălit culorile
reci, violente
inundându-mi ultima secundă

Ia te uită! am zis
roșul acesta
sălbatic
e numai bun de manșetă

Ana

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Bob de orez

  1. Folosești același material în construcție ca toți marii creatori… dar ce arhitectură !!!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Superb, surprinzător, serenisim. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Percep poemul ca pe o descătuşare.
    Mâinele uitat, trecerea prin monocromia dezlânatului azi – imagine puternică -, apariția violentă a culorilor care sparg monotonia realității înconjurătoare, victoria în roşu sălbatic.
    Mâinele (uitat) se prezintă într-o perspectivă nouă.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Frumos motivul… un bob de orez multicolor, creativitate la purtător.
    Un weekend plăcut !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mél@nie zice:

    SPLENDID, tu Anna, tu… ❤ mi-am tradus-o-n gând, în franceza… cre'ca ar "suna" minunat si-n engleza… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. dumitruichim zice:

    mi-a plăcut sprinteneala imaginilor

    Apreciat de 1 persoană

  7. Mihaela zice:

    Dificil mi s-a părut punctul ,,bob de orez” (ce era pe față trebuia întors pe dos și invers) și-am trecut să împletesc cuvinte, evident tu ești mai măiastră.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu