Cu gâlci, slăbit și sceptic de-atât urlat la lună,
Se-namorase lupul, subit, de o cătrună.
Prea-lunga serenadă i-a cam tocit spondeul,
Triftongii o luau(uu!) razna, dorind să-i cânte-n strună.
„Pe tărtăcuța asta, gazelul o dă gata
Și… cine să dezlege fiorii de minciună?
Dovleacul de plăcintă-mi va fi cumnat și nun
Iar, de ajută Domnul, vreo oaie grasă – nună.
Gândesc să-i las bârlogul miraz, cu ispisoc,
De-mi ispitește-n poartă măcar o mia, arvună”.
*
Pitită-n trestii, luna, stingea cărbuni în lac:
„Fățarnic știrb și gângav, te-oi face vârcolac!”
Ana
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Ooo… în ce lume specială m-au dus versurile astea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În…codru? 🙂
ApreciazăApreciază
Şi în codru 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..foarte frumos!!
…mi-am amintit de „Si caii se împuşcă, nu-i aşa?”
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
De-mpușcat – nu zic nimic, las luna să se descurce. 🙂
ApreciazăApreciază
o ”mioriță” reinventată 🙂 pe gustul lui florin dumitrescu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă tot gândesc cine-o fi florin dumitrescu, de-i plac vârcolacii la proțap?! Să-i fac și-o salată de ștevie, ceva? 🙂
ApreciazăApreciază
un lup în sos de vin și limbă în ciocolată 🙂 un sos de procariote cu verde de euglenă
ApreciazăApreciază
Aha!! (emoticon de perplexitate perplexă)
ApreciazăApreciază
Lupii nu pot iubii. Oamenii pot, dar n-o fac, în schimb își certifică neputința prin căsătorie, securizând minciuna.
ApreciazăApreciază
Nu vă contrazic, dar sunt în total dezacord. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper ca argumentele pe care le ai să fie din REALITATE, nu din …idealitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule călinakimu, nu am argumente care ar putea face față convingerilor dvs (pe care le respect), dar am câteva întrebări:
Dumneavoastră iubiți?
Dacă răspunsul e afirmativ, ce vă face să credeți că sunteți excepția de la regulă?
Dacă răspunsul e „nu”, de unde știți ce presupune acest sentiment?
Cu prietenie! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În ciuda unei adresări politicoase , răceala domină comentariul. În plus întrebarea este , dacă nu retorică, cu siguranță fără sens. Dar de le ce a plecat totul? A plecat de la considerentul meu că neiubirea este o stare generală a omenirii, iar căsătoria o formă ipocrită de certificare a iubirii.
Eu nu am conviningeri, acestea sunt perisabile…În schimb am păreri, pe care din respect consider că trebuie să le afirm. Nu-mi place guduratul, făcutul frumos, datul după cireș. Aceste atitudini sunt lipsite de considerație, atat față de mine, cât și față de preopinent. Uneori deranjează părerile mele, fiind considerate drept abateri de la regulă, sau contrare . Ele de fapt sunt…complementare…
Dar să revenim. Când ai spus că nu ești de acord cu mine, am sperat că ai argumente. De ce?! Păi …se vede cu ochul liber, că neiubirea este starea de fapt a omenirii. Daca era altfel, trăiam cu toții fericiți, plini de compasiune, bucurându-ne unii pentru alții. Că nu este iubire o demonstrează exacerbarea ego-ului, iar acesta nu poate coexista cu iubirea… Căsătoriile sunt formale, iar divorțurile…normale(?!). Despre ce iubire vorbim?
Mă întrebi dacăiubesc? În ceea ce mă privește este de neconceput să nu iubesc. Dar fac o precizare: iubirea nu este un sentiment sau o emoție…ESTE o energie imaterială, este esențialmente spirituală. Am scris pe blogul meu câteva articole în care îmi precizez detaliat poziția față de acest subiect. Te rog să citești, daca chiar ești interesată de părerea mea (?!).
Eu nu fac parte din nici o regulă, ȘTIU că sunt UNIC, ca de altfel tot ceea ce există.
Cu bucurie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi imaginam că în spatele unei poezii nevinovate se poate încinge o polemică pe tema iubirii. Mă gândesc dacă lupul e conștient de furtuna provacată?! 🙂
Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule calinakimu, dar nu voi continua, argumentele mele s-au ascuns, speriate, în cărțile cu povești, în flori, în ochi nevinovați de copii…
Voi continua să citesc blogul dumneavoastră, cu același interes și considerație.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fim serioși, asta nu este polemică…nici măcar o discuție cât de cât aprinsă…Este interesant să constat că orice părere iese din ”normal” , instant provoacă resentimente, sau contrareițăți ?! De ce oare nu putem privi cu relaxare spectacolul vieții, de ce ne speriem așa ușor?! Florile, poveștile, inocența…nu este abstractă.Le putem afla și în argumente și în schimbul de opinii…în RELAȚIONARE…
ApreciazăApreciază
Aceasta e poezie, nu tratat de biologie. Puneți accentul pe i. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să înțeleg că poezia poate spune orice…oricum?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, domnule Ichim, pentru bucuria ce mi-o faceți, citindu-mă! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Lupi și tărtăcuțe | Istoriile lui Roderick
Mi se pare doar mie sau ai vorbit și-n limba spargă? Sună frumos și dacă nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O. Se pare că acele cuvinte pe care nu le știam chiar există. (Oare ce ce nu am putut verifica înainte de a scrie?) Trebuie să recitesc și să-mi traduc. Super.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc foarte mult pentru răbdare, lectură şi cuvintele frumoase!
Recunosc, din dorința de a da „patină” textului, am cam exagerat cu arhaismele. Semnez aici, pe ispisoc, că nu se va mai repeta! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt în spargă, dar sună ca şi când ar fi. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, poezia are dreptul să zică orice, tocmai prin dreptul ei divin de a fi deasupra tuturor…. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană