Și lupii se însoară, nu-i așa?

Cu gâlci, slăbit și sceptic de-atât urlat la lună,
Se-namorase lupul, subit, de o cătrună.

Prea-lunga serenadă i-a cam tocit spondeul,
Triftongii o luau(uu!) razna, dorind să-i cânte-n strună.

„Pe tărtăcuța asta, gazelul o dă gata
Și… cine să dezlege fiorii de minciună?

Dovleacul de plăcintă-mi va fi cumnat și nun
Iar, de ajută Domnul, vreo oaie grasă – nună.

Gândesc să-i las bârlogul miraz, cu ispisoc,
De-mi ispitește-n poartă măcar o mia, arvună”.

*
Pitită-n trestii, luna, stingea cărbuni în lac:
„Fățarnic știrb și gângav, te-oi face vârcolac!”

Ana

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Și lupii se însoară, nu-i așa?

  1. Ooo… în ce lume specială m-au dus versurile astea…

    Apreciat de 1 persoană

  2. dmd zice:

    ..foarte frumos!!
    …mi-am amintit de „Si caii se împuşcă, nu-i aşa?”

    Apreciază

  3. Mulțumesc!
    De-mpușcat – nu zic nimic, las luna să se descurce. 🙂

    Apreciază

  4. Mishuk zice:

    o ”mioriță” reinventată 🙂 pe gustul lui florin dumitrescu.

    Apreciat de 1 persoană

  5. calinakimu zice:

    Lupii nu pot iubii. Oamenii pot, dar n-o fac, în schimb își certifică neputința prin căsătorie, securizând minciuna.

    Apreciază

    • Nu vă contrazic, dar sunt în total dezacord. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • calinakimu zice:

        Sper ca argumentele pe care le ai să fie din REALITATE, nu din …idealitate.

        Apreciat de 1 persoană

        • Domnule călinakimu, nu am argumente care ar putea face față convingerilor dvs (pe care le respect), dar am câteva întrebări:
          Dumneavoastră iubiți?
          Dacă răspunsul e afirmativ, ce vă face să credeți că sunteți excepția de la regulă?
          Dacă răspunsul e „nu”, de unde știți ce presupune acest sentiment?
          Cu prietenie! 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • calinakimu zice:

            În ciuda unei adresări politicoase , răceala domină comentariul. În plus întrebarea este , dacă nu retorică, cu siguranță fără sens. Dar de le ce a plecat totul? A plecat de la considerentul meu că neiubirea este o stare generală a omenirii, iar căsătoria o formă ipocrită de certificare a iubirii.
            Eu nu am conviningeri, acestea sunt perisabile…În schimb am păreri, pe care din respect consider că trebuie să le afirm. Nu-mi place guduratul, făcutul frumos, datul după cireș. Aceste atitudini sunt lipsite de considerație, atat față de mine, cât și față de preopinent. Uneori deranjează părerile mele, fiind considerate drept abateri de la regulă, sau contrare . Ele de fapt sunt…complementare…
            Dar să revenim. Când ai spus că nu ești de acord cu mine, am sperat că ai argumente. De ce?! Păi …se vede cu ochul liber, că neiubirea este starea de fapt a omenirii. Daca era altfel, trăiam cu toții fericiți, plini de compasiune, bucurându-ne unii pentru alții. Că nu este iubire o demonstrează exacerbarea ego-ului, iar acesta nu poate coexista cu iubirea… Căsătoriile sunt formale, iar divorțurile…normale(?!). Despre ce iubire vorbim?
            Mă întrebi dacăiubesc? În ceea ce mă privește este de neconceput să nu iubesc. Dar fac o precizare: iubirea nu este un sentiment sau o emoție…ESTE o energie imaterială, este esențialmente spirituală. Am scris pe blogul meu câteva articole în care îmi precizez detaliat poziția față de acest subiect. Te rog să citești, daca chiar ești interesată de părerea mea (?!).
            Eu nu fac parte din nici o regulă, ȘTIU că sunt UNIC, ca de altfel tot ceea ce există.
            Cu bucurie…

            Apreciat de 1 persoană

          • Nu-mi imaginam că în spatele unei poezii nevinovate se poate încinge o polemică pe tema iubirii. Mă gândesc dacă lupul e conștient de furtuna provacată?! 🙂
            Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule calinakimu, dar nu voi continua, argumentele mele s-au ascuns, speriate, în cărțile cu povești, în flori, în ochi nevinovați de copii…
            Voi continua să citesc blogul dumneavoastră, cu același interes și considerație.

            Apreciat de 1 persoană

          • calinakimu zice:

            Să fim serioși, asta nu este polemică…nici măcar o discuție cât de cât aprinsă…Este interesant să constat că orice părere iese din ”normal” , instant provoacă resentimente, sau contrareițăți ?! De ce oare nu putem privi cu relaxare spectacolul vieții, de ce ne speriem așa ușor?! Florile, poveștile, inocența…nu este abstractă.Le putem afla și în argumente și în schimbul de opinii…în RELAȚIONARE…

            Apreciază

    • dumitruichim zice:

      Aceasta e poezie, nu tratat de biologie. Puneți accentul pe i. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. Pingback: Lupi și tărtăcuțe | Istoriile lui Roderick

  7. vax-albina zice:

    Mi se pare doar mie sau ai vorbit și-n limba spargă? Sună frumos și dacă nu.

    Apreciat de 1 persoană

  8. dumitruichim zice:

    Da, poezia are dreptul să zică orice, tocmai prin dreptul ei divin de a fi deasupra tuturor…. :))

    Apreciat de 1 persoană

  9. munteanioan zice:

    Reblogged this on Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s