Despotul sentimentelor

Cămările-mi gemeau de-atâtea dăjdii
îmi tot feream caftanul de supuși
(cică, supuse ar fi discriminare)
ce se zbăteau, prin bumbi să îmi ajungă
sub piele
ha! uitarea, vasală iubitoare
îmi îngrădise
rigid gard de nuiele
cu cuie și caiele
de dispreț
(plătisem regește
c-un ultim recviem
al bardului suprem)

– Vă iert, supuși
(nu pot să zic supuse
până când, de bunăvoie,
veți renunța la fuste)
de orice dări, ori dijme
de mâine – niciun bir
vă sunt rege și despot
dar nicidecum un zbir

– Smerenie,
te rog să mai rămâi un pic
dragi sentimente – liber,
nu-mi datorați nimic

Șoptește ironia
rânjind după perdele:
bra-vo!
frumos le-ai dus de nas –
omagiile mele!

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Despotul sentimentelor

  1. dumitruichim zice:

    ”omagiile mele!”

    Apreciat de 1 persoană

  2. dumitruichim zice:

    ”Eis polla eti, Despota! ” 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Am căutat un pic traducerea, am înțeles că este o binecuvântare în limba greacă pentru care nici nu ştiu cum să vă mulțumesc. Aşa că vă trimit un „buchet” de floarea-soarelui, cu toată recunoştința! 🙂
      🌻🌻🌻🌻🌻

      Apreciat de 1 persoană

  3. Mihaela zice:

    Ironia o fi despotul sentimentelor?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s