Doar o poveste
Cu teamă nerăbdătoare
privesc spre asfinţit şi mă întreb
cine aş putea să fiu
hoţul de timp până mai ieri bogat
astăzi şi mâine răsfăţat de năluciri evadate dintr-un vis
tăcerea şchioapă a drumului înnodat în serpentine
ce mă ţine departe de ţărmul abrupt al promisiunii de a avea
o casă cu uşi şi ferestre de fluture
vatra încătuşată de mâini incapabile să aştearnă
peste pietrele de multă vreme arse
distanţa dintre punctele cardinale legate-ntre ele
cu lanţ de rău şi bine
răzvrătita ce împotriva sorţii
umblă bezmetic printre valuri de înnegurate gânduri
orbită de dorul muntelui
al leagănului ancorat de-o creangă nepereche
al cerului în derivă
al norului preschimbat în fulger
al clipei călătoare desprinsă din oră
sinucigaşa căţărătoare urcând scara cu trepte ce se autodistrug
de îndată ce mai fac un pas spre creste de munte năvălite
de vârfuri curbate-n rădăcini
mă regăsesc în toate
Vezi articolul original 45 de cuvinte mai mult
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Am ascultat și-am citit – muzică și poezie (așa cum ne-ai îndemnat), dar cel mai mult m-a încântat să revăd picturile. Îl iubesc pe Afemov!
ApreciazăApreciat de 1 persoană