Durerea mută

Cresc bălării înalte pe stelele pitice,
Se înmulțesc ciulinii polenizați în zgură.
Smulgi ghimpele din talpă? Destui vor să-l ridice
Să ți-l împlânte iute, în inimă, cu ură.

Ce-atâta fandoseală? Himeră e durerea
Privită, prin binoclu, lungit alene-n stal.
Tristețea-i vine măștii ca fagurelui mierea,
Riști crinolinei tivul dacă valsezi, la bal.

Câlți moi de carpe diem rânjesc, murdar, nădejdii
Se-aude,-n orice templu, suspin de hierodulă,
Închipuirea goală, visându-se-n odăjdii,
Mai predică speranța, cu verva ei, fudulă.

Anna