Dac-o veni, să vină

Se gudură zefiru’ a primăvară
Și-n versuri gri, se laudă poeții
Cu primul ghiocel ce-o să răsară,
Că au topit, cu lira lor, nămeții.

Câmpia încă moțăie pe-o rână
Păzită de balaurii de ceață,
Tresare-n somn o salcie bătrână,
Ca sluga hoață prinsă la dulceață.

Viclean strateg, fioru’ așteaptă
Ispite spre o nouă cruciadă;
Iscoadele îi tălmăcesc, în șoaptă,
C-au surghiunit crăiasa de zăpadă.

Abțiguit cu-o dușcă de lumină
Se-nfoaie violet, un toporaș:
– Atâta zarvă! Dac-o veni, să vină,
Că mâine merg la shopping, în oraș.

 

Anna