Pictorul orb
își instalase șevaletul
în mijlocul pieței;
iubea forfota oamenilor
avea harul
să-i picteze în mișcare,
după murmurul pașilor.
Nimeni nu se oprea să privească atent.
Din când în când, vreunuia,
din mers, i se năzărea
că portretul îi seamănă.
Alături,
bătrân critic de artă,
un cerșetor
scria-n bemol, cu degete arape
lungite-n muchie de fildeș moale,
pe-afișul vernisajului,
un epitaf
Anna
batranul critic n-ar intelege arta daca n-ar trai-o… intr-un pasaj.
bemolul scriptic la armura da o nuanta grava minorelor pe ton.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! Ultima propoziție m-a lăsat fără… ton! Reiese chestia asta deşteaptă din versurile mele?! 🙂
ApreciazăApreciază
probabiî eu …. am nevoie de un ceai
ApreciazăApreciat de 1 persoană