Privea flegmatic păduchele-de-lemn
Din jilțul scociorât în trista-i gazdă:
– Te vrei pădure, vreascule nedemn?
Holdă să fii, topești paiul în brazdă
Până răsare cicoarea-n dimineți
Spicate-n despletitele fuioare
Din claca florilor, ce sub nămeți
Torc harnic, doar din păreri, culoare…
Cu clonț de fier, neînțelegându-i graiul,
Pat de jăratic le așternea vătraiul.
Anna
O fabulă antologică. Ce ți-e și cu belferia asta…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Am scris-o cu tandrețe, iubesc tot ce-i boem, chiar și păduchii (de lemn) 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ingenioasă scriitură, Anna! Îmi plac la nebunie fabulele și traiul boem 🙂 Deci, plăcerea (înțeleaptă?!) m-a condus pe întreg șirul lecturii. O bucurie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mihai! Bucuroasă de vizită și apreciere! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană