De ce-aş spori cu-n mugur
pădurea-n primăvară,
când scrisă-i toată frunza –
mereu, întâia oară –
țesută-n spată deasă
pe-albume de smarald,
hrănind cu ochi de rouă
setoșii ochi ce ard
mirați, taina fecundă?
Dar algelor din prund,
la ce folos lumina
sticlind a verde crud,
când valul vâlced spală
nisipul ce se-afundă
în smârcuri ca de smoală,
visând piatră rotundă?
Se cațără cuvântul
pe trunchiul mult prea drept;
candid, vii curcubeie
încă-mi zvâcnesc în piept.
Anna
Mi-a placut mult! Felicitari! Vise frumaose ❤ Asa este, un vis,prin vis se pierde ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Ileana! Dacă pierdem visul în vis, tot acolo ar trebui să-l găsim; soluția ar fi să dormim mai mult, cred. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Prin cate am trecut…, chiar nu stiu cum e mai bine. O zi frumoasa draga mea! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oare această minune numită conștiință vine la pachet cu un sentiment inefabil al inferiorității față de natură, față de cele care nu o au?
Omul treaz (trezit) se vede pe sine ca un Quasimodo. Știm asta și de la orele de religie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Singurele mele ore de religie mi le-a „predat” bunica, într-un mod destul de tiranic N-aveam dreptul, de exemplu, s-o întreb „de ce?”.
În legătură cu textul de mai sus, e mai degrabă un acut sentiment al inutilității. Dacă mușuroiu-i gata, ce rost mai are furnica?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tot de la conștiință vine și acest sentiment al inutilității; m-am gândit la cel al inferiorității din cauza titlului și a comparării mugurelui -oarecum umil- cu frunza desăvârșită.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
P.S. Uneori la întrebările ”de ce?” răspunsul simplu ”nu știu” deschide tot misterul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit undeva că răspunsul trebuie să lase intrebarea să subziste in deplinatea misterului ei, un răspuns complet o anulează. „Nu ştiu” mi se pare cel mai bun posibil. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unele întrebări -ca ”de ce?”- nu admit răspuns complet din partea altcuiva decât cel care întreabă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, domnule Muntean, pentru lectură şi reblogg!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunată poezie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult! : )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
M-a delectat poezia dumneavoastră ”țesută-n spată deasă”. Felicitări!
PS
Puteți să mă dumiriți de ce titlu de Epri(goana)?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
Prigoană e un personaj monden pe-aici, pe malurile Dâmboviței. Am râs pe săturate gândindu-mă că i-aș putea dedica o poezie!
Dar aveți dreptate, titlul n-are nici un sens! Am vrut să fie un feminin (forțat) al cuvântului epigon; cum n-am întâlnit niciodată „epigonă”, l-am ciucurat și eu un pic. 🙂
Pentru lectură și apreciere – n-am cuvinte să vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază